Copilăria scriitorului
Gustave Flaubert s-a născut pe data de 12 decembrie 1821, în Rouen, Franța, fiind fiul lui Achille Cléophas Flaubert, de profesie medic și profesor la spitalul Hôtel-Dieu din Rouen. Mama lui Gustave a fost fiica unei importante familii burgheze din Pont l’Évêque, cu profesii în magistratură și medicină. Anne-Justine-Caroline Fleuriot, mama lui Gustave Flaubert, a fost de origina normandă. Pasiunea lui Gustave pentru literatură prinde contur încă de la o vârstă fragedă, fiind menționat în revista ”Le Colibri”, în 1837. Scriitorul avut o puternică prietenie cu filosoful Alfred Le Poittevin, a cărui viziune pesimistă despre viață s-a potrivit și felul în care Gustave vedea lumea. Poittevin l-a influențat foarte mult pe Gustave, care a adoptat anumită trăsături ale autorului. Alături de influența filosofică, autorul, provenind dintr-o familie de medici, a asistat și la multe disecții care i-au marcat literature, datorită simțului observației foarte ascuțit.
Flaubert adult
Cu un comportament dezinhibat, bazat pe inteligența sa, Flaubert s-a opus tuturor ideilor acceptate în societatea franceză. Alături de prietenul său, Poittevin, a inventat un personaj imaginar, denumit (Le Garçon) căruia i-au atribuit comportamentele și ideile din societate pe care ei nu le împărtășeau. Flaubert a detestat faptul că este burghez ,întrucât a considerat că burghezii au o mentalitate scăzută și o nepăsare crescută.
S-a înscris la Facultatea de Drept de la Paris, în anul 1841, la vârsta de 22 de ani, dar cu toate acestea, a fost depistat ulterior cu epilepsie, care a fost descoperită fără să existe simptome. Apariției epilepsiei l-a determinat pe autor să renunțe la studii și astfel și-a dedicat tot timpul literaturii. Tatăl lui Flaubert a murit în ianuarie 1846, iar în martie 1846, sora autorului, Caroline, a murit după ce a dat naștere unui copil. Autorul și mama acestuia au luat copilul în custodie și l-au crescut. Moartea surorii lui Flaubert l-a marcat foarte mult, motiv pentru care el s-a mutat cu mama lui și nepoata la Croisset, în apropiere de Rouen, unde a locuit aproape toată viața sa. În iulie 1846, autorul a întâlnit-o pe poeta Louise Colet, în atelierul sculptorului James Pradier. Relația dintre cei doi nu a rezistat decât până în 1855, din pricina caracterului său libertin și geloziei poetei.
Maturitatea literară surprinde subiecte pe care autorul le-a păstrat din tinerețe, precum „Mémoires d’un fou” (Memoriile unui nebun), unde a descris pasiunea lui pentru Elisa Schlésinger, soția unui distribuitor de muzică, pe care a întâlnit-o în 1836. Dar el nu și-a dezvăluit sentimentele decât 35 de ani mai târziu, când aceasta a rămas văduvă. Elisa a fost inclusiv sursa după care Flaubert s-a inspirat în momentul în care a construit personajul Marie Arnoux, din nuvela „L’Education sentimentale”.
Între 1849 și aprilie 1851, Gustave Flaubert a călătorit în Egipt, Palestina, Siria, Turcia Grecia și Italia cu Maxime du Camp. Înainte de pleca în călătorie, Flaubert a vrut să termine „La Tentation de Saint Antoine” și o să o trimită către poetul Louis Bouilhet și Du Camp pentru o opinie. Acest lucru va fi făcut în septembrie 1849, însă părerea celor doi nu a fost tocmai ceea ce autorul se aștepta să audă. Cei doi au comentat puternic lucrarea sa, cu menționea că: ar merită să fie aruncată în foc, decât păstrată!
Opera lui Flaubert, Madame Bovary!
Gustave Flaubert a menționat în momentul în care lucra la opera „Madame Bovary” că exemplul personal este cel care i-a oferit înspirație. Opera a fost realizată în cinci ani de muncă asiduă. Amicul Du Camp, care fondase ziarul” Revue de Paris”, i-a cerut lui Flaubert să se grăbească să finalizeze, însă acesta nu a vrut. Critica la opera sa apărut în paginile ziarului abia în 1 octombrie 1856, lucru care i-a atras un proces pentru promovarea imoralității când guvernul francez a deschis un process împotriva sa, pentru „Madame Bovary”. Procesul a durat între ianuarie-februarie 1857, iar la final Flaubert a fost declarat nevinovat. Alți autori, precum Charles Baudelaire, au fost găsiți vinovați pentru aceleași acuzații, la doar șase luni după sentința referitoare la Flaubert.
Autorul a început apoi să lucreze la „Salammbô”, o nuvelă despre Cargina și răscoala sclavilor, între 240-237. Pentru această operă, s-a inspirat de la Polibius, dar opera nu va fi publicată până în 1880, deși a fost gata în 1863. Ultimii ani din viața sa au fost problematici, întrucât meseria de scriitor nu era bine remunerată iar Flaubert trăia și cu ajutorul altora. În 1875, soțul nepoatei sale a fost în faliment cu firma de mobilă și Flaubert și-a cheltuit toate economiile pentru a-l ajuta să se redreseze. El a găsit consolarea în prietenia sa cu George Sand, Ivan Turgeniev, Émile Zola, Alphonse Daudet și în special cu Guy de Maupassant, care a fost considerat de istorici ca fiind discipolul lui Flaubert.
Către finalul vieții, autorul a suferit mai multe crize de apoplexie care i-au afectat capacitatea de a scrie lucrări. Pe măsură ce crizele sale s-au înrăutățit, Gustave Flaubert a lăsat multe scrieri neterminate, doar în formă de manuscris. Pe mai 1880, Flaubert moare la vârsta de 58 de ani, în urma unei hemoragii cerebrale, la Croisset, Canteleu, Haute-Normandie, Franța. A fost înmormântat la Cimetière monumental din Rouen. La un an diferență, a fost publicată postul lucrarea sa neterminată „Bouvard et Pécuchet”. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Gustave-Flaubert/Later-years
https://www.cliffsnotes.com/literature/m/madame-bovary/gustave-flaubert-biographyhttps://en.wikiquote.org/wiki/Gustave_Flaubert
