Războiul din Ucraina, blocarea extinderii NATO de către Turcia și criza politică din Israel se numără printre subiectele abordate cu predilecție în presa internațională.
Franța îi va oferi Ucrainei 3 milioane de euro pentru securitatea nucleară, transmite agenția ucraineană Ukrinform. Anunțul a fost făcut de ministrul francez de externe, Catherine Colonna, ajunsă joi într-o vizită-surpriză la Odesa. Le Monde consideră că Franța și Germania fac tot posibilul să sprijine Kievul, dar fără a intra în război cu Moscova, întrucât se tem să nu fie catalogate de Rusia drept „cobeligeranți”. „Nu vă lăsați păcăliți: întoarcerea de 180 de grade a Germaniei în privința trimiterii de tancuri în Ucraina e una reticentă”, se intitulează un articol publicat în cotidianul britanic The Guardian de un editorialist german. „Ezitările lui Scholz par o tentativa disperată de a amâna, dacă nu de a bloca complet, decuplarea Germaniei de Rusia, care pare incapabilă să ofere altceva în afară de moarte și distrugere. O Rusie care trebuie să piardă războiul – o revendicare simplă pe care Scholz, după 11 luni de război, nu a formulat-o încă public.” Despre reticența lui Scholz vorbește și The Wall Street Journal în editorialul său, apreciind că Berlinul a procedat corect – dar abia după ce „a epuizat orice altă variantă”, la presiunile aliaților și după ce SUA i-au furnizat „acoperire politică” în fața unei „aripi rusofile gălăgioase” a socialiștilor, anunțând primele că vor trimite tancuri avansate. Ziarul conservator britanic The Telegraph sesizează probleme cu sprijinul alianței vestice: chestiunea tancurilor a expus divergențele dintre aliați; provenind din atât de multe țări, ar putea apărea probleme de interoperabilitate între tipurile de tancuri; și, în fine, ele au fost deocamdată doar promise, iar livrarea e estimată la câteva luni – „ceea ce ar fi prea târziu”. Săptămânalul The Economist abordează scandalurile de corupție izbucnite recent în legătură cu achizițiile armatei ucrainene. Corupția, „inamicul din interior”, e ajutată în două feluri de război: pe de o parte „deviază resurse de la organele judiciare anticorupție și le oferă o acoperire escrocilor” pe de alta. Războiul complică de asemenea și poziția jurnaliștilor, observă portalul european Politico, întrucât ei se „confruntă cu o dilemă sfâșietoare între datoria profesională și patriotism”. Demascarea corupției guvernamentale i-ar putea determina pe străini să nu mai trimită ajutoare. „În primele șase luni de invazie jurnaliștii ucraineni au decis să pună pauză criticilor la adresa guvernului și să se concentreze pe documentarea crimelor rusești de război.” Dar drept urmare corupția a luat amploare. Când au început să publice iar, „guvernul a fost forțat să reacționeze și să opereze o remaniere majoră aproape imediat”. EUobserver se ocupă însă de problema infractorilor de la Moscova. Ministrul ceh de externe propune într-un articol găzduit de site înființarea unui Tribunal Special pentru Crima de Agresiune, o instituție „hibridă” operând sub supervizarea ONU și sub jurisdicția Ucrainei. Noul tribunal e necesar deoarece Curtea Penală Internațională nu poate judeca decât crimele împotriva umanității și de genocid. Până atunci, transmite Reuters, SUA au desemnat Grupul Wagner din Rusia drept „organizaţie criminală transnaţională” și i-au îngheţat activele americane. Moscova a mai primit și o palmă morală, dat fiind că pentru prima oară în 78 de ani Rusia a fost exclusă de la comemorarea eliberării lagărului Auschwitz, eliberat chiar de către Armata Roşie pe 27 ianuarie 1945, consemnează La Libre Belgique.
Turcia consideră „lipsită de sens” reluarea dialogului privind aderarea Suediei şi Finlandei la NATO după protestele din această lună de la Stockholm, relatează Reuters. The Washington Post scrie că Suedia e acuzată de Ankara că e complice la „asasinate rasiste și bazate pe ură”, întrucât nu a reușit să prevină protestele inițiate de grupări anti-islamice și pro-kurde. „Guvernul suedez s-a implicat în această acțiune ostilă prin însuși faptul că a permis ca ea să aibă loc”, a motivat Ankara, referindu-se la incendierea unui exemplar din Coran sâmbătă la Stockholm. Oficialii suedezi au precizat însă că „libertatea de exprimare este garantată prin Constituție”, oamenii având dreptul să-și exprime public opiniile, deși incitarea la violență și propagarea urii nu sunt permise. Site-ul elen In.gr, citând presa germană, afirmă că „Ankara a anulat vizita lui Tayyip Erdogan la Berlin întrucât cancelaria ar fi urmat să formuleze critici cu privire la campania electorală a unor candidați turci în Germania”. „Pentru a reuși să rămână la putere, el creează confruntări în Turcia, în Siria și, acum, în Germania. În timp ce discută cu Occidentul și Putin, subminează NATO”, scrie revista germană Stern despre Recep Tayyip Erdogan, pe care îl califică drept un „incendiator”. Revista americană Foreign Policy explică însă că în realitate problema lui Erdogan nu e cu Suedia, ci cu SUA. „Problema nu e ce spune ori face Suedia, ci ceea ce fac sau nu fac SUA în teren în Siria e relevant pentru interesele de securitate națională ale Turciei – și acesta e lucrul care îi va decide poziția în privința extinderii NATO spre Nord, pentru care presează administrația americană.”
În Israel continuă dezbaterile aprinse după ce noul guvern de dreapta radicală și-a propus practic să subordoneze puterea judecătorească puterii legislative. Ynet News titrează: „Șefii universităților avertizează că reforma judiciară va aplica o «lovitură letală» mediului academic israelian”. Astfel, cele mai prestigioase universități israeliene consideră că reforma, în lipsa unei dezbateri publice adecvate, poate duce la un „exod al creierelor” și la „izolarea [țării] de finanțarea internațională a cercetării”. „De ce crede guvernul israelian că Curtea Supremă este prea puternică”, se întreabă The Jerusalem Post. Și tot el răspunde: „Curtea a debilitat efectiv ramurile executivă și legislativă, arogându-și cu cutezanță puteri fără precedent, îmbrâncind totodată politica și diplomația spre stânga radicală ideologică”. Cotidianul Haaretz are însă o altă opinie: „Asaltul total al lui Netanyahu împotriva independenței justiției și democrației nu poate fi înțeles fără a admite lucrul care a alimentat din capul locului ostilitatea dreptei față de Curtea Supremă a Israelului: critica ei, fie și inconsecventă, la adresa coloniilor ilegale”./asuba
(Andrei Suba, RADOR)
