Războiul din Ucraina, plecarea lui Boris Johnson de pe scena politică și decesul lui Silvio Berlusconi se numără printre subiectele care au captat azi atenția presei internaționale.
Cotidianul american The Washington Post ne pune la curent cu mersul luptelor pe frontul ucrainean: contraofensiva Kievului continuă în regiunile din sud-est, cu „lupte grele” în patru puncte. Replica Moscovei a fost să lanseze noaptea un baraj de rachete asupra unui obiectiv civil, Krivi Rih, orașul natal al președintelui ucrainean, ucigând 11 oameni și rănind zeci. „Ucraina şi ONU avertizează în privinţa impactului uriaş al dezastrului de la barajul Kahovka asupra securităţii alimentare”, titrează BBC. Alimentele se vor scumpi inevitabil pe piața globală, iar „principalele culturi afectate vor fi cele de soia, porumb, floarea soarelui şi grâu”. Situația e agravată și de faptul că „Rusia analizează posibilitatea de a se retrage din acordul privind transportul cerealelor prin Marea Neagră”, informează agenția Reuters. Vladimir Putin a făcut declarația marţi, invocând faptul că Rusia ar fi fost „înşelată” legat de „implementarea unor părţi ale acordului referitoare la propriile ei exporturi”. Le Figaro reține însă că „rubla e la cea mai scăzută valoare din ultimele 13 luni”, explicând că „moneda rusească a coborât luni la 83,84 ruble per dolar. Deteriorarea balanţei comerciale afectează rezervele de valută ale ţării, ceea ce contribuie la devalorizarea monedei”. Le Monde face dezvăluiri despre „Doppelganger”, campania rusă de dezinformare denunțată marți de Franța drept „război hibrid”. De mai bine de un an agenți ruși creează dubluri ale paginilor oficiale de internet ale unor instituții de stat și publicații consacrate din Franța și Germania, publicând informații false favorabile Rusiei. „Falsuri similare au fost vehiculate și în Italia, Regatul Unit și Ucraina.” Săptămânalul britanic The Economist relatează cum a reușit Kievul să treacă în mai peste o nouă tentativă de blitzkrieg a Rusiei, de data aceasta bazată pe rachete. În mai Rusia a lansat asupra Ucrainei 16% din totalul rachetelor utilizate în toate cele 15 luni de război, adică de trei ori mai multe decât uzual. Noroc că Ucraina primise tocmai la timp sisteme antiaeriene avansate din Occident, precum IRIS-T, NASAMS și Patriot. Revista americană Foreign Affairs publică o analiză care conchide că Ucraina poate câștiga războiul, cu condiția ca sprijinul occidental să rămână masiv și constant. Războiul pornit ca o „contestare a sistemului global sponsorizat de SUA provoacă acum o revigorare a acestuia. În Ucraina, SUA nu își impun unilateral voința altor țări, ci conduc o coaliție largă pentru restabilirea ordinii internaționale. Nu comit crime de război ci le previn. Nu acționează ca un polițist mondial ori bătăuș global, ci ca un arsenal al democrației. Efortul lor de până acum e un model de îmbinare a puterii dure cu puterea blândă într-o singură strategie”. O altă revistă americană, Foreign Policy, avertizează însă că „Putin nu va bate niciodată în retragere”, întrucât „războiul e proiectul lui personal”, bazat pe „percepții distorsionate”. Pe de altă parte, „în istoria rusă și sovietică există un tipar consecvent conform căruia conducătorii autocrați duri își epurează orice rivali potențiali atât de temeinic încât dispariția lor e urmată inevitabil de o conducere mai slabă, mai degrabă colectivă”. O astfel de conducere va fi „mai prudentă și mai rațională”. Și cine e „cel mai probabil să apese butonul nuclear: un autocrat izolat obsedat de grandoarea istorică sau un grup de aparatcici terni înglodați în certurile lor interne? Răspunsul greșit ne-ar putea costa planeta”.
Presa britanică dezbate aprins aparenta părăsire a vieții politice de către fostul premier Boris Johnson, acum proaspăt demisionat și din calitatea de parlamentar. „Locul clovnilor e la circ – dar dacă nu vom lua politica în serios vor mai fi și alții ca Boris Johnson”, titrează cotidianul progresist The Guardian. „Cu decesul lui Johnson, o țară împotmolită în criză economică și dezbinare socială are în sfârșit o șansă de a se maturiza și a arunca la gunoi politica sub formă de teatru. Dacă va irosi această ocazie creată de măcelul din decursul ultimului an, se va alege cu o clonă mai tânără a lui Johnson. Și nu se va putea învinovăți decât pe sine.” Oficiosul conservator The Telegraph se limitează la a-i lua apărarea doar parțial lui Johnson. Chiar și plecat din funcție, Johnson „continuă să interfereze cu buna funcționare a guvernului”, obligându-l pe premierul Rishi Sunak să-și „irosească timpul”, dacă nu chiar amenințându-i poziția. Totuși, consideră Telegraph, procedurile aparent instituționale al căror obiect îl face conduita lui Johnson ca premier sunt în esență politice: „o răzbunare, în special pentru Brexit”. Ziarul financiar The Financial Times își dedică editorialul chestiunii, apreciind că „demisia lui Boris Johnson din parlament nu constituie nimic altceva decât o zi bună pentru democrația britanică”. Pledează totodată pe lângă premier să nu-i acorde o a doua șansă politică: „Dacă Johnson va încerca să candideze iar din partea Partidului Conservator, Sunak ar trebui să-l blocheze. Fostul premier a avut o șansă și a irosit-o. Un al doilea act n-ar fi în interesul partidului său – și nici în al țării”.
„Silvio Berlusconi, fondator și lider al partidului Forza Italia a murit luni, la 86 de ani, într-un spital din Milano”, transmite agenția italiană ANSA. „De patru ori prim-ministru, fondator al Fininvest și Mediaset, fost președinte al echipei AC Milan, Berlusconi se lupta de o vreme cu leucemia.” „Politica se oprește pentru Berlusconi, o situaţie fără precedent: Camera și Senatul în doliu timp de șapte zile”, titrează ziarul La Repubblica. „Şedinţele de partid au fost amânate, agendele miniștrilor și cea a primului-ministru au fost golite, iar în Parlament nu se va vota timp de o săptămână. Farurile politicii se sting, pentru a face ultima plecăciune în fața monarhului de la Arcore.” „Funeraliile de stat ale lui Silvio Berlusconi vor avea loc miercuri, la Domul din Milano. Tot miercuri, va fi zi de doliu în Italia. Această ceremonie specială e prevăzută pentru președinții organelor constituționale”, precizează La Stampa. „Magnat în domeniul afacerilor și mass-media, odată cu victoria electorală din 1994 a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din Italia”, sintetizează un necrolog realizat de pagina italiană a Euronews. Portalul european Politico reține că actualul premier Giorgia Meloni va avea de câștigat de pe urma decesului lui Berlusconi, după ce tot el contribuise mult la lansarea ei în politica națională: „la 31 de ani, în 2008, a numit-o ministru, cea mai tânără persoană ajunsă într-o astfel de funcție în istoria Italiei”. Prin moartea lui Berlusconi, viitorul partidului Forza Italia devine „incert”, iar unii dintre parlamentarii și alegătorii lui ar putea migra spre formațiunea lui Meloni. Presa americană subliniază dimensiunea populistă a lui Berlusconi. The New York Times scrie: „Nababul devenit politician și-a construit cariera amestecând spectacolul cu puterea, reușind să scape de scandalurile sexuale și modelându-și partidul potrivit imaginii sale «plastice». A pretins că alegerile pe care le-a pierdut i-au fost de fapt furate. Organele legii i-au cercetat afacerile, iar el l-a tot lăudat pe vechiul său prieten Vladimir Putin. Căznindu-se să-l învingă pe plan politic, adversarii săi și-au dat mâna cu procurorii ca să-l elimine prin intermediul instanței. Dar el a reușit să întoarcă până și acest lucru în avantajul său, invocând spectrul persecuției pentru a-și revigora electoratul. Toate acestea aduc mult cu Donald Trump”. The Wall Street Journal îi dedică un editorial sub titlul „Silvio Berlusconi, populistul modern”. „Că a fost de bine sau de rău, Berlusconi nu a fost niciodată plictisitor. A acumulat detractori în același ritm în care a acumulat avere și admiratori, însă opozanții lui nu au reușit niciodată să-i înțeleagă atracția. Cea mai mare parte a stângii europene nu și-a depășit niciodată dezgustul estetic inițial față de Berlusconi, ceea ce reflectă disprețul ei pentru alegătorii lui. Și pentru că n-au învățat nimic de la el, vor continua să fie bântuiți de fantoma lui politică ani la rând.”
Andrei Suba, RADOR
