Context
Emiliano Zapata s-a născut pe data de 8 august 1879, la Anenecuilco, Mexico și a trecut la cele veșnice pe 10 aprilie 1919, la Morelos. A fost un revoluționar mexican și simpatizant al curentului politic denumit „ agrarianism”. Zapata a luptat în revoluția mexicană (1910-1920) care a pus capăt dictaturii și a instaurat republica.
Primii anii
Zapata a fost copilul un țăran, comerciant, care a crescut și vândut cai. La vârsta de 17 ani, Zapada a rămas singur, cu frații și surorile sale. Încă de la o vârstă fragedă, Zapada s-a implicat în mișcările politice, antiguvernamentale, prin care și-a exprimat nemulțumirile. În 1897, el a fost arestat după ce a participat la un protest al țăranilor împotriva marilor proprietari de pământuri. Acest sistem este denumit „hacienda” și presupun încadrarea unui număr extins de pământul în administrarea unei persoane, care deține și drepturile asupra țăranilor care trăiesc pe pământul său. Sistemul a fost inventat în perioada colonială a secolului al XVI-lea, fiind adaptat la realitățile secolelor.
În urma protestelor, Zapata a fost arestat și iertat ulterior, însă el a continuat să provoace agitații și a fost trimis în armată. El a urmat un regim de șase luni și a fost trimis pe pământul unui proprietar de pământuri să crească cai. În 1909, Zapata a fost ales președintele Consiliului de Apărare al satului natal. Din funcția obținută, el a încercat să negocieze cu proprietarii de pământuri, fără rezultat însă. Într-un final, Zapata și alți țărani au ocupat pământurile proprietarilor, prin forță și le-au distribuit între ei.
În 1910, alegerile prezidențiale au avut loc în Mexic. Fostul președinte, Francisco Madero, care avea o avere impresionantă dar și multe pământuri în partea de nord a Mexicului, a pierdut în fața dictatorului Porfirio Díaz. În ciuda condiției sale materiale, Madero a militat pentru corectitudine politică și s-a ridicat împotriva lui Díaz, care a fugit în Statele Unite. Din exil, Díaz s-a autoproclamat „Președintele Mexicului” și l-a acuzat pe Madero de corupție și dorință aprinsă pentru putere. În acest scandal, Emiliano Zapata s-a alăturat lui Francisco Madero iar în 1911, Zapata ocupă orașul Cuautla și blochează drumul către capitala Mexico City.
Pentru a securiza postul de președinte, Diaz numește un președinte care începe o campanie militară împotriva lui Madero. Alături de 5.000 de oameni, Zapata pornește spre Cuernavaca, capitala statului Morelos. În momentul în care Madero a intrat în Mexico City, Zapata i-a cerut să negocieze cu președintele în funcție înlocuirea sistemului politic de organizare a marilor proprietari, cu ejidos, un sistem indian de împărțirea a pământurilor. Madero a refuzat și i-a cerut lui Zapada să să-și dezarmeze oamenii. Madero a încercat să-i ofere o sumă de bani lui Zapata, pentru a cumpăra pământ, însă acesta a refuzat. În momentul în care Zapata a dat ordin oamenilor săi să predea armele, președintele interimar a trimis armata de stat pentru a aresta revoluționarii.
Alegerea lui Madero
În noiembrie 1911, Madero a fost ales președinte iar Zapata s-a întâlnit din nou cu el, fără rezultat și de această dată. În consecință, alături de profesorul său, Otilio Montaño, Zapata a pregătit „declarația de la Ayala” prin care l-a acuzat pe Madero că nu poate implementa obiectivele revoluției. Această declarație a fost semnată de mai multe persoane, care s-au angajat să nu se abată de la obiectivele revoluției.
Problemele abordate au fost vizat împărțirea pământului și impunerea unui sistem de expropriere. Zapata a ales sloganul mișcării „Tierra y Libertad” (Pământ și Libertate). În urma apariției acestei mișcări, Zapata a preluat mai multe pământuri cu forța, fără un sistem de compensație, pe care le-a distribuit persoanelor exploatate. Nu de puține ori au fost momentele când oamenii lui Zapata au apelat la execuții, fără proces și fără acuzații formulate.
În cele din urmă, pentru a plăti armatele, Zapata a început să impună taxe mari în orașe, de unde primea fonduri pentru administrarea armatei. La scurtă vreme însă, acesta a fost arestat de armata federală. În 1913, Madero a fost asasinat de Generalul Victoriano Huerta, care i-a cerut lui Zapata să vină alături de el. Zapata a refuzat și a început un nou conflict civil. Huerta știa că șansele sale sunt mici, întrucât era înconjurat de revoluționari din nord și din sud. Zapata l-a oprit pe Huerta să trimită un corp expedițional în nord, pentru a-l împiedica pe Venustiano Carranza să pregătească operațiunile militare. Într-un final, Carranza a trimis un corp expedițional care l-au determinat pe Huerta să abandoneze țara.
Planul lui Zapata
În urma plecării lui Huerta din țară, poziția de președinte a rămas vacantă, astfel că, Zapada a cerut realizarea reformei agrare însă Carranza a nu a fost de acord. În 1914, Carranza a cerut o adunare a celor două grupuri. Pancho Villa, comandatul armatelor din Nord nu a fost de acord, întrucât a considerat că Mexico City reprezintă un oraș periculos pentru o reuniune a taberelor. Taberele au fost mutate la Aguascalientes. În cadrul cestei reuniuni a fost ales un președinte interimar al Mexicului, în persoana lui Eulalio Gutiérrez. Carranza și susținătorii săi nu au fost de acord și au ocupat Veracruz. Războiul nu a mai putut fi evitat, astfel încât, pe 24 noiembrie 1914, Zapata a ordonat armatei lui să ocupe capitala Mexico City. La două săptămâni diferență, Zapata și Villa s-au întâlnit în afara capitalei și au vizitat Palatul Prezindențial. Cei doi au ajuns la un acord privind numirea unui președinte civil iar Villa i-a acceptat planul reformelor agrare proiectat la Ayala.
În urma acestei înțelegeri, Zapata a creeat o comisie agrară care să distribuie pământul în mod echitabil, fără favoritism. Mai mult, Zapata a organizat prima bancă de credit agrară din Mexic. Deși războiul cu Carranza continua, Zapata și-a concentrat efortul pentru revitaliza industria zahărului din Morelos. Pentru a obține sprijin, el a încercat să se întâlnească cu delegație trimis de la Președintele Woodrow Wilson, care însă a recunoscut guvernul lui Carranza. Fiind recunoscut de Statele Unite, guvernul Carranza s-a descotorosit de acordul încheiat sub garanția lui Eulalio Gutiérrez și a început să-și paveze drumul către postul de Președinte al Mexicului. În acest timp, Zapata a ocupat orașul Puebla și a câștigat câteva bătălii cu armata republicană. În 1917, armata lui Villa a fost înfrântă iar Zapata a rămas fără sprijin. Din acest moment, totul a fost problemă de zile.
La scurtă vreme după destabilizarea armatei revoluționare mexicane, Carranza a fost ales președintele Mexicului. Însă, o parte din armata republicană a început să treacă de partea lui Zapata. Întrucât puterea acestuia creștea foarte mult, Carranza a dat ordin ca Zapata să fie arestat sau executat. Colonelul Jesús Guajardo a mimat apropierea de Zapata și a cerut o întâlnire pentru a discuta trecerea sa de partea revoluției, alături de mai mulți soldați. Pe 10 aprilie 1919, Zapata a mers la Hacienda de San Juan, lângă Chinameca. În momentul în care aceștia s-au întâlnit, Zapata a fost împușcat de armata loială lui Carranza. În ziare au apărut fotografii cu trupul secerat de gloanţe al generalului Emiliano Zapata.
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Francisco-Madero
https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/moartea-revolutionarului-emiliano-zapata-10-1936692.html
https://www.loc.gov/item/2003670022/
https://read.dukeupress.edu/hahr/article/46/2/153/158491/Origins-of-the-Zapata-Revolt-in-Morelos
RADOR – Alexandru Balaci
