Una dintre cele mai deosebite caracteristici ale unor specii de balene este capacitatea lor de a cânta, iar acum știința a dezvăluit detalii despre modul în care aceste mamifere gigantice reușesc să emită acele sunete captivante. O echipă condusă de Coen Elemans de la Universitatea de Sud din Danemarca a publicat un studiu în „Nature” în care explică că cântatul sub apă prezintă o problemă dificilă, deoarece, teoretic, ar consuma tot aerul. Dar, conform cercetărilor, balenele au dezvoltat un laringe care este diferit de cel al majorității celorlalte mamifere. Acest laringe vibrează grăsimea și mușchii balenei pentru a produce sunete, în loc să sufle aer prin el. De asemenea, oferă informații despre gama vocală limitată a balenelor, ceea ce le poate lăsa vulnerabile la sunetele lor înecate de motoarele de bărci și alte zgomote umane. Balenele au fost chiar observate învățând cântece complexe unele de la altele.
Noul studiu este mic și a fost realizat cu doar trei balene, dar pentru prima dată oferă un răspuns la modul în care cântecele celor mai mari animale din lume pot călători câțiva kilometri peste ocean.
Până acum, oamenii de știință nu știau exact cum se produce cântecul acestor giganți oceanici. Dispariția prematură a trei balene le-a oferit oamenilor de știință posibilitatea de a investiga anatomia vocală a acestor animale. Balenele moarte folosite în studiu au murit din cauze naturale sau accidente, au scris oamenii de știință din spatele studiului. Cercetătorii au disecat laringele fiecărui animal și au suflat aer prin el pentru a vedea ce se întâmplă. Ei au descoperit că laringele balenei nu funcționează în același mod ca și corzile vocale. În schimb, o bucată de țesut în formă de „U” vibrează împotriva structurilor grase și musculare ale gâtului balenei. Suflarea aerului prin aceste structuri în laborator a produs sunetele profunde și rezonante pentru care balenele sunt renumite. Anatomia lor unică le permite balenelor să recicleze aerul în timp ce cântă, precum și să evite inhalarea apei.
A fost „super emoţionant” să descopăr acest lucru, a spus Elemans în declarații raportate de „Daily Mail”. „Acesta este cel mai cuprinzător și mai semnificativ studiu până în prezent despre modul în care balenele cu cocoaşă vocalizează, un mister de lungă durată în domeniu”, a declarat Jeremy Goldbogen, profesor asociat de oceanografie la Universitatea Stanford, care nu a fost implicat în studiu. Aceste rezultate deschid porți pentru studii viitoare, a spus el, „având în vedere repertoriile acustice extraordinar de diverse” ale balenelor.
O analiză computerizată a structurilor vocale a arătat că există o gamă îngustă de frecvență a sunetelor pe care le pot scoate balenele, lăsându-le vulnerabile la perturbări.
Deoarece navele și alte activități umane produc zgomote care au loc în același interval cu cântecele balenelor și din moment ce balenele își folosesc cântecele pentru a-și găsi pereche, activitatea umană poate crea greutăţi balenelor care doresc să se găsească și să se reproducă.
Ele „nu pot alege, de exemplu, să cânte mai tare pentru a evita zgomotul pe care îl facem în ocean”, a spus Elemans. Și, deși aceasta poate să nu fie o problemă atât de mare pentru balenele cu cocoașă și alte specii care trăiesc în grupuri, balenele albastre care acoperă singure distanțe lungi pot fi mai vulnerabile la navigația umană și la alte activități care produc zgomot subacvatic. (www.20minutos.es – 24 februarie)/rcostea
RADOR RADIO ROMÂNIA (28 februarie)
