Autor:Alexandru Balaci
Context
Max Jacob s-a născut pe data de 12 iulie 1876, în comuna Quimper, situată în nord-vestul Franței și a trecut la cele veșnice pe 5 martie 1944, în comuna Demper, care era în timpul ocupației naziste lagăr de concentrare pentru evrei. A rămas cunoscut pentru creațiile sale literare care au oferit direcții noi în pozia de secol XX.
Viața și opera
Max Jacob a părăsit regiunea Brittany în 1894 pentru a căuta un loc de muncă la Paris, unde atrăit în sărăcie o perioadă îndelungată, până s –a conturat cubismul în artă. Jacob nu a fost doar poet, ci și artist plastic, unde s-a remarcat prin sketch-uri. În Paris, el a împărțit camera cu Pablo Picasso și au trăit în districtul Montmartre. În acest district s-a format avangarda care avea să promoveze cubismul în interiorul Parisului.Jacob l-a învățat pe Picasso franceză iar acesta l-a introdus pe Jacob în cercurile artistice din Paris. L-a cunoscut pe Guillaume Apollinaire , unul dintre cei mai cunoscuți poeți și dramaturgi de origine poloneză, de la începutul secolului al XX-lea. În schimb, Jacob l-a introdus pe Picasso lui Georges Braque, un pictor cunoscut în epocă, care a reprezentat o sursă de inspirație pentru Picasso.
Picasso i-a dedicat un portret lui Jacob, pe care l-a expus la Aachen, Germania, în cadrul unei expoziții în 1907 . Această lucrare a fost apreciată de criticii de artă. În 1909, Jacob s-a convertit la catolicism în 1915 dar a continuat să oscileze între atitudinea extravagantă tipică artiștilor plastici și libertatea de gândire a intelctualilor din acele vremuri până în 1921, când a ales să se retragă la mânăstirea Sfântul Benoît-sur-Loire, unde a pictat până la începutul celui De-al Doilea Război Mondial. Max Jacob se confrunta cu alcolismul și consumul ridicat de produse din tutun, ceea ce l-a determinat să se izoleze la mânăstire. „Exilul ” acestuia a fost împărțit în două etape, 1921-1928 și 1936-1944. În 1920 a fost organziată prima expoziție de artă a lui Max Jacobs, însă „prețul” faimei a fost prea mare pentru a fi suportat.
După ce Franța a capitulat în fața axei, Jacob a fost arestat de Gestapo și investigat pentru homosexualitate. În cele din urmă, a trimis într-un lagăr de concentrare de lângă Paris, unde a trecut la cele veșnice din pricina pneumoniei. Lucrările de artă ale lui Max Jacob au rămas în patrimoniul Musée des Beaux-Arts in Quimper, din Paris iar din 1949, asociația Amis de Max Jacob a fost înființată pentru a menține memoria artististului. Această asociație există și în zilele noastre.
Operele lui Max Jacob
Cele mai cu noscute opere ale acestuia au fost „Le Cornet à dés” d in 1917, un volum de proză și poezie suprarealistă, „Le Laboratoire central” din 1921, o colecție de poeme și „Poèmes de Morvan le Gaëlique” care reprezintă un volum postmortem al autorului. În 1919 a scris nuvela „La Défense de Tartufe”, prin care și-a descris experiența religioasă, ca ulterior să publice „Le Sacrifice impérial” . Corespondența din timpul vieții a fost publicată după moartea acestuia, în volumul intitulat „Correspondance”. Poemele sale îmbină elementul suprarealist cu experiențele trăite de autor până în momentul în care scrie. Nuvele lui Jacob surprind trăirile personajelor și oferă cititorului perspectiva că este prezent, ca a treia persoană, la acțiunea care are loc.
Bibliografie
https://www.poetryfoundation.org/poets/max-jacob
https://www.britannica.com/art/Surrealism
Sursa foto : Wikipedia
