Autor:Alexandru Balaci
Cerbul de Aur, scena de lansare a unor nume mari ale muzicii românești
Cu 56 de ani în urmă (1968), în perioada 5 – 10 martie, a avut loc, la Braşov, prima ediţie a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”. Organizarea a fost asigurată de echipa Televiziunii Române, condusă de Tudor Vornicu, prezentator fiind actorul Iurie Darie. Din 1971 (după a patra ediţie) „Cerbul de Aur” şi-a încetat existenţa, dar după 21 de ani de tăcere, Festivalul s-a reluat în iunie 1992, tot la Braşov, şi s-a desfăşurat până în 2009 (cu o întrerupere între anii 1998 şi 2000). În anul 2018, între 29 august şi 2 septembrie, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la prima ediţie şi a 100 de ani de la Marea Unire (1 dec. 1918), Televiziunea Română a organizat ediţia cu numărul 18 a festivalului, într-un format cu totul special, cu o Gală Aniversară, două zile de concurs, Gala Festivalului şi o Gală Centenară. Din 2020 nu s-a mai desfăşurat.
Un festival cu întreruperi și provocări
Gheorghe Conţu, secretar cu cultura şi propaganda la municipiu, povestea că, aflându-se într-o vizită particulară în Braşov, Ceauşescu ar fi spus, privind panorama oraşului: „Braşovul e Salzburg-ul României. Mă, voi de ce nu faceţi un festival?“. De aici a pornit totul. Conducerea de partid a municipiului a întocmit documentaţia, orientându-se după festivalurile San Remo din Italia şi Orfeul de Aur din Bulgaria. Cabinetul nr. 1 a aprobat-o fără comentarii. Când a venit vorba de numele festivalului, s-a propus întâi „Cocoşul de Munte“, apoi, fiindcă restaurantul Cerbul Carpatin avea mare popularitate printre turişti, s-a ajuns la Cerbul de Aur. Totuşi, la prima ediţie, festivalul a avut alt nume: Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară „Braşov-România“. Cerbul de Aur era doar trofeul. În anul următor, 1969, Octavian Paler a venit cu ideea de a numit festivalul aşa cum îl ştie toată lumea. „Am făcut şi regulamentul care, în mare parte, a rămas aşa şi azi“, spunea Paler, pe atunci directorul Televiziunii Române.
După ce proiectul a fost pus la punct şi fondurile aprobate, braşovenii au început pregătirile. Toată lumea era în priză, de la edili, la bucătari, dansatori, tâmplari, întreprinderi. În cotidianul „Drum nou“, cu câteva zile înainte de începerea festivalului, jurnaliştii au început să scrie despre reamenajarea sălii Teatrului Dramatic. A fost lărgită fosa pentru a putea cuprinde întreaga orchestră, formată din 60 de instrumentişti. Modificarea a prins bine instituţiei care a păstrat-o aşa până azi. Muncitorii de la Industria Locală de Mobilă Ghimbav au făcut mobilierul de lemn care a decorat scena primei ediţii, iar componentele metalice au fost fabricate la Metrom şi Fabrica de Articole de Tablă Codlea. Scoarţa de stejar cu care au fost îmbrăcate a fost adusă tocmai de la Homorod. Barul de noapte de la hotel Carpaţi, azi ARO Palace, a fost transformat într-o sală de spectacole în care s-au desfăşurat recitalurile hors concours. Până şi bucătarul Ion Dosu de la restaurantul Carpaţi şi-a instruit echipa, diversificând meniurile cu cele mai sofisticate preparate. Cele 20 de steaguri ale ţărilor participante au fost arborate la intrarea în hotelul caracterizat de jurnalişti drept „adevărat palat al confortului şi civilizaţiei“. Festivalul putea începe. Despre felul cum braşovenii au pregătit evenimentul, Alexandru Stark scria în ziarul local, cu două zile înainte de începerea festivalului, un articolul intitulat „Mulţumesc, Braşov!“.
Concurenţii şi însoţitorii lor, jurnalişti străini şi români au fost invitaţi cu toţii la cocteilul de bun-venit oferit de primarul Braşovului de atunci, Constantin Cărţînă. Pe 5 martie, într-o marţi, festivalul şi-a deschis porţile cu secţiunea compoziţiilor în afară de concurs.
Prima ediţie a Cerbului s-a încheiat cu o petrecere la hotelul Carpaţi. Orchestra de muzică populară condusă de Victor Predescu i-a lăsat cu gurile căscate pe cântăreţii străini care s-au ridicat în picioare şi au aplaudat-o frenetic. Oaspeţii s-au mai distrat şi la Şura Dacilor unde neobosita Rita Pavone a cântat âmpreună cu un puşti de numai 5 ani.
Practic, s-a cîntat tot timpul. Alexandru Stark calculase că festivalul a însumat 144 de ore de muzică. Cântăreţii au fost plimbaţi şi provocaţi să admire frumuseţile Braşovului. Invitatul de onoare Ghenov Ghenco, directorul festivalului Orfeul de Aur, a fost nevoit să recunoască reuşita Cerbului: „are o superioritate faţă de multe alte festivaluri: bogatul program extrafestival“. Radu Ghenciu, secretarul general al Cerbului, a mărturisit că nu şi-a dorit un festival neapărat pentru public, cât unul pentru televiziune şi radio. Aşa a şi ieşit. Douăzeci de societăţi europene de televiziune şi-au trimis solişti în concurs, iar 15 au avut reprezentanţi în juriu. Aşadar, primul Cerb de Aur s-a transmis în 20 de ţări. Festivalul propriu zis a avut loc pe scena Teatrului Dramatic din Braşov, iar din echipa realizatorilor făceau parte directorii Tudor Vornicu şi Ilie Mănescu, regizorul artistic Valeriu Lazarov, dirijorul Orchestrei Radioteleviziunii – maestrul Sile Dinicu. Prezentatorii spectacolului au fost actorii Stela Popescu şi Iurie Darie. În 1968, au concurat 22 de solişti pentru cucerirea Trofeului „Cerbul de Aur”. Din partea României au concurat Dan Spătaru, Margareta Pâslaru şi Anca Agemolu. La prima ediţie, Margareta Pâslaru a obţinut o menţiune, dar aceasta a înscris numele ţării noastre în palmaresul primei ediţii.
Trofeul „Cerbul de Aur” a fost obţinut de Jacques Hustin (Belgia), „Cerbul de Argint” i-a revenit lui Josef Laufer (Cehoslovacia), iar „Cerbul de Bronz” l-a câştigat Kalinka (Belgia). Au susţinut recitaluri artiştii români Constantin Drăghici şi Gică Petrescu, precum şi artişti internaţionali – Los Machucambos, Hugues Aufray, Caterina Caselli, Amália Rodrigues, Rika Zarai, Rita Pavone, Maria Mitiieva, Bobby Solo, Jean-Claude Pascal, Gilbert Becaud. Următoarele trei ediţii – din 1969, 1970 şi 1971 – au avut loc tot la Teatrul Dramatic din Braşov. După aceea, festivalul a fost întrerupt. Cea de-a doua ediţie a Festivalului internaţional de muzică uşoară „Cerbul de Aur”, care a avut loc la Braşov între 5 şi 9 martie 1969, a fost organizată de Radioteleviziune în colaborare cu Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă şi Uniunea Compozitorilor. Au participat la concursul de interpretare 25 de tineri solişti reprezentând radioteleviziuni din 22 de ţări europene. La recitalurile în afară de concurs au participat 10 vedete ale muzicii uşoare din străinătate.
Spectacolele au fost preluate în direct sau pentru înregistrare de reţeaua Interviziunii şi Euroviziunii. S-au înregistrat circa 15 ore de program; de asemenea, cu cei 10 solişti străini au fost realizate în decorul oraşului Braşov filme muzicale totalizând 250 minute şi 5 filme muzicale cu concurenţii.
Manifestările festivalului s-au bucurat de o presă favorabilă, atât în ţară cât şi în străinătate
Pentru organizarea ediţiei a fost aprobată suma de 2.100.000 lei din bugetul pe 1969 al Radioteleviziunii. De asemenea, prin H.C.M. nr. 400 din 7.III.1969 s-au aprobat 17.500 de dolari şi 4.000 ruble pentru plata onorariilor soliştilor străini şi pentru cota de premii, precum şi 16.000 de dolari pentru transportul pe rutele aeriene care nu sunt deservite de TAROM. Prin aceiaşi hotărâre s-a stabilit ca valuta cheltuită pentru onorarii şi premii să fie recuperată din planul de încasări al Radioteleviziunii.
Pe baza aprobării de principiu a Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist Român dată la 25 octombrie 1967 ca Festivalul Internaţional de muzică uşoară „Cerbul de Aur” – Braşov – România să aibă loc în fiecare an şi având în vedere ecoul favorabil al festivalului, influenţa sa pozitivă în ridicarea nivelului interpretativ al muzicii uşoare în ţara noastră, precum şi în răspândirea peste hotare a celor mai valoroase creaţii muzicale româneşti din acest domeniu, propunem să se aprobe organizarea de către Radioteleviziunea română a celei de-a treia ediţii a Festivalul Internaţional de muzică uşoară „Cerbul de Aur” între 4 şi 9 martie 1970, la Braşov. Ca şi în acest an, festivalul va fi organizat în colaborare cu C.S.C.A. şi Uniunea Compozitorilor. Începând de la 1 octombrie, se va trece la pregătirea temeinică pentru concurs şi festival a concurenţilor şi soliştilor români. În acest sens îşi va relua activitatea Studioul Tânărului Interpret de pe lângă Radioteleviziune care va cuprinde un lot format din cei mai dotaţi tineri cântăreţi selecţionaţi de o comisie de specialişti aparţinând celor trei instituţii. Activitatea Studioului Tânărului Interpret va fi îndrumată de cadre didactice de specialitate din Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, compozitori, regizori cu experienţă.
Abia după 21 de ani, în 1992, evenimentul a fost reluat, fiind organizat în Piaţa Sfatului din Braşov. Festivalul s-a derulat până în 1997, apoi, timp de trei ani, nu a fost organizat. A fost reluat în 2001 şi a avut alte cinci ediţii (până în 2005). În 2006 şi 2007 nu a fost organizat festivalul, dar a revenit în 2008, când au fost marcaţi 40 de ani de la prima ediţie. După 2009, festivalul nu a mai fost organizat timp de nouă ani, fiind reluat abia în 2018, la ediţia în care s-au aniversat 50 de ani de istorie a acestei importante manifestări muzicale. Ediţia din 2019 a fost cea mai recent organizată, deoarece în 2020, festivalul a fost anulat din cauza pandemiei generate de COVID-19, iar în 2021 şi 2022, nu a fost organizat.
De-a lungul anilor, multe nume ale muzicii româneşti au concurat pe scena de la Braşov pentru obţinerea Trofeului „Cerbul de Aur”. Prima artistă din România care a reuşit acest lucru a fost Luminiţa Dobrescu, în 1969. Abia după mulţi ani, în 1996, Monica Anghel a „păstrat acasă” acelaşi trofeu. Cinci ani mai târziu, „Cerbul” a revenit din nou României, prin trupa Proconsul (2001), iar Paula Seling l-a câştigat în anul următor (2002). În 2008, Răzvan Krivach a primit din nou „Cerbul”. Mulţi alţi artişti au câştigat, în cei 55 de ani, premii importante: Angela Similea („Cerbul de Argint” – 1970), Corina Chiriac (Cerbul de Bronz – 1971), Laura Stoica (premiul I la secţiunea „Debut discografic”, premiul al II-lea pentru interpretare, premiul al III-lea pentru creaţie – 1992; premiul al doilea la secţiunea discografică – 1997), Silvia Dumitrescu (premiul pentru cel mai bun videoclip – 1996), Luminiţa Anghel (premiul I la secţiunea Muzică pop – 2001), Nico (premiul al II-lea – 2003), Slang (premiul I – 2004), Andra (premiul al II-lea – 2005), Toni Poptămaş & Desperado (premiul al III-lea – 2008), The Marker (premiul al II-lea – 2009).
Pe lângă belgianul Jacques Hustin (câştigătorul trofeului la prima ediţie, în 1968) şi românii deja amintiţi, care au reuşit să păstreze marele trofeu în ţară, „Cerbul de Aur” a fost câştigat de numeroşi artişti internaţionali talentaţi: Therese Steinmetz (Olanda – 1970), Ann-Louise Hanson (Suedia – 1971), Trie Utami (Indonezia – 1992), Arina (Lituania – 1993), Worthy Davis (SUA – 1994), Cramp in The Leg (Rusia – 1995), Meiske Shakila Sherhalawan (Indonezia – 1997), Sha Baoliang (China – 2003), Eleanor Cassar (Malta – 2004), Linda (Italia – 2005), Antonino Spadaccino (Italia – 2009), Inis Neziri (Albania – 2018), Eliza G. (Italia – 2019).
Bibliografie
Calendar Rador
http://cerbuldeaur.ro/2020/istoric.html
http://www.istoriesicivilizatie.ro/din-arhive-cerbul-de-aur-1969/
