Conferința „Holocaustul din Transilvania de Nord – 80 de ani de la ghetoizarea și deportarea evreilor” la ICR Tel Aviv

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Ambasada României în Statul Israel, a organizat, în data de 8 mai 2024, la sediul ICR Tel Aviv, conferința intitulată „Holocaustul din Transilvania de Nord – 80 de ani de la ghetoizarea și deportarea evreilor”, menită să marcheze comemorarea  a 80 de ani de la Holocaustul din Transilvania de Nord.

Evenimentul desfășurat în limbile engleză și ebraică și moderat de Martin Salamon, directorul ICR Tel Aviv, a avut loc în prezența a doi invitați din România: Novák Csaba-Zoltán, președintele Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale din Cluj-Napoca, și a lui Gidó Attila, cercetător în cadrul aceleiași instituții. Keynote-speech-ul i-a aparținut E.S. Radu Ioanid, Ambasadorul României în Statul Israel, un apreciat istoric al Holocaustului, fost director la Muzeul Holocaustului din Washington. De asemenea, au fost prezenți istoricii israelieni Raphael Vago, istoric și profesor la Universitatea din Tel Aviv, și Alexander Avram, director al ”Hall of Names and the Central Database of Shoah Victims’ Names” în cadrul Muzeului Yad Vashem din Ierusalim.

Ambasadorul României în Israel, Radu Ioanid, a accentuat faptul că Holocaustul a fost un proiect european, la care au participat aproape toate statele din Europa, printre care și Ungaria și România. Ioanid a dat ca exemplu comuna Cârlibaba, compusă din satele Cârlibaba Veche și Cârlibaba Nouă. După Dictatul de la Viena, Cârlibaba Nouă, aflată pe malul drept al râului cu același nume, a revenit Ungariei, iar Cârlibaba Veche a rămas sub administrație românească, fiind parte a județului Suceava. Evreii din Cârlibaba Veche au fost deportați de autoritățile române în Transnistria, împreună cu alți evrei din Bucovina, în anul 1941, iar cei din Cârlibaba Nouă au fost deportați cu trei ani mai târziu de autoritățile ungare, la Auschwitz.

De asemenea, acesta a subliniat faptul că, după război, multe țări europene în care Holocaustul s-a desfășurat într-o formă sau alta au negat implicarea propriilor cetățeni, dezvoltând un mit național al propriei nevinovății.

O prezentare generală a cadrului Holocaustului în România și cronologia etapelor principale,  mai precis detalii despre guvernul Goga-Cuza 1938 și până la 23 August 1944, legislația anti-evreiască, pogromurile, deportările, munca forțată, dar și încercările de ajutorare, salvare și emigrare – au constituit punctele centrale ale prezentării denumite „Holocaustul din România – cronologie și cadrul general” a lui Alexander Avram, director al ”Hall of Names and the Central Database of Shoah Victims’ Names” în cadrul Muzeului Yad Vashem.

În intervenția sa „Holocaustul evreilor din Transilvania de Nord – context istoric, etape, specificități”, istoricul israelian Raphael Vago a vorbit despre contextul situației celor circa 160.000 de evrei din Transilvania de Nord în primăvara-vara anului 1944, detaliind organizarea și planul general ale autorităților maghiare, cu participarea nazistă a ghetoizării și deportării rapide care a început la 3 mai 1944 și s-a încheiat în iunie 1944.

„Identitatea multor victime (ale Holocaustului) a rămas necunoscută, şi până recent nu se ştiau multe amănunte nici cu privire la identitatea supravieţuitorilor, dată fiind lipsa documentelor care să acopere întregul areal. Deşi există liste cu numele victimelor publicate în diferite volume memoriale care prezintă tragedia populaţiei evreieşti dintr-o localitate dată, aceste liste sunt de regulă incomplete. Iar majoritatea lor nu publică lista supravieţuitorilor. În acest sens, putem afirma că nu doar victimele, ci și supraviețuitorii rămân fără destin” – a afirmat în intervenția sa istoricul Gidó Attila, care a editat și îngrijit volumul 20.000 de nume. Evidența deportaților din Transilvania de Nord rămași în viață”. Gidó Attila este implicat în majoritatea proiectelor ISPMN dedicate comunității evreiești din România.

În intervenția sa intitulată „Rolul ISPMN în păstrarea identității minorităților naționale din România. Cercetarea istoriei comunității evreiești”, Novák Csaba-Zoltán, președintele Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN) a vorbit despre proiecte individuale și de grup desfășurate de ISPMN privind cercetarea comunității evreiești, prezentând un sumar al acestor demersuri, respectiv rezultatele (cărți, publicații, fonduri documentare, de istorie orală etc.) acestora. Iată câteva exemple din proiectele instituționale de cercetare: Monografia minorității evreiești din România. Schimbare de regim în 𝑑𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑢𝑙 politicilor față de minorități. Cronologia minorităților naționale din România – 1989-2009; REDISCOVER (2018-2021) – Rediscover, expose and exploit the concealed Jewish heritage of the Danube Region; Monografia minorității evreiești din România. Proiectele individuale includ: Holocaustul din Transilvania de Nord. Ghetoizare și viața în ghetouri în 1944 (2014-prezent); Antisemitism și relații interetnice în România secolului XX (2016-prezent); Dimensiunea etnică a educației moderne în România. Evreii între integrare și marginalizare prin școală (2016-prezent); Mișcări de tineret sioniste în România (sec. XX) (2022-prezent).