Autor:Alexandru Eduard Balaci
Introducere
Zilele Naționale reprezintă sărbători încărcate de simboluri și semnificații, care au rolul de a construi identitatea națională a popoarelor. Dacă aruncăm o privire în Europa, zilele naționale au fost alese pentru marca un anumit eveniment. În Franța, de exemplu, ziua națională este sărbătorită pe 14 iulie, moment în care fortăreața medievală „Bastille” a fost cucerită de revoluționarii francezi. În mentalul colectiv, ziua de 14 iulie reprezintă trecerea de la un regim considerat medieval, la republica din zilele noastre. În acest sens, francezii denumesc ziua de 14 iulie, „fête nationale” și consideră că republica reprezintă singura formă de organizare care duce la progres și asigură drepturi egale.
În Marea Britanie, nu există o zi națională, dar noțiunea de aniversare națională este atribuită pentru ziua de naștere a monarhului, întrucât poporul englez consideră că unitatea națională este construită în jurul coroanei.
O argumentare istorică
În secolul al XIX-lea, termenul de zi națională pentru multe popoare a apărut odată cu construcția statelor națiune, după 1848. Discutăm despre România abia din 1859, moment în care a fost definitivată unirea principatelor și a fost desemnat un conducător unic pentru toate teritoriile. Firesc, după unirea principatelor, prima zi națională a fost 24 ianuarie, dar a fost sărbătorită abia între 1861-1866. O nouă modificare a zilei naționale a fost din 1869, în timpul crizei orientale și războiului de independență, pentru data de 10 mai. La scurt timp, încoronarea regelui Carol I pe 10 mai 1881 a oferit dublă semnificație, fiind atât ziua independenței naționale cât și ziua regelui în României.
Între 1867-1947, ziua națională a fost sărbătorită pe 10 mai, datorită faptului că România era la acel moment monarhie iar unitatea națională era formată în jurul coroanei. După Primul Război Mondial, inclusiv aniversarea Marii Uniri era organizată pe 15 octombrie și nu pe 1 decembrie, cum este crezut în zilele noastre, întrucât toată lumea acorda meritul coroanei pentru realizarea și menținerea unității naționale.
Din acest motiv, Regele Ferdinand este denumit „Unificatorul”. Introducerea simbolului regal drept garant al unității naționale a fost preluat din Anglia și aplicat în România, pentru a consolida încrederea populației în capacitatea coroanei de a asigura un echilibru în România. Drept exemplu, în momentul instaurării dictaturii regale, populația avea simpatii ridicate pentru coroană și considera că tot ce se întâmplă rău în România, este cauzat de mediul politic.
După dispariția monarhiei pe 30 decembrie 1947, ziua națională a fost stabilită pe data de 23 august, cu referire la lovitura de stat din 1944. Din 1947, regimul comunist a construit un curent naționalist, bazat pe figuri istorice, pe care le-a promovat pentru a șterge amintirea monarhiei. Fără data de 10 mai, regimul a promovat intens imaginea lui Mihai Viteazul, drept prim unificator, pentru a șterge contribuția monarhiei. În consecință, Mihai Viteazul a fost primul care a realizat unirea, pentru un ideal național, conform cărților de propagandă comuniste, deși la 1600, nu exista noțiunea de stat românesc. Prin intermediul propagandei culturale, regimul a reușit să șteargă imaginea monarhiei din mentalul colectiv și a construit un sentiment anti-monarhie, caracterizat prin ură și frică, care a putut fi observat după 1989.
Cu toate că regimul comunist dispare în decembrie 1989, ziua națională a României nu a fost stabilită pe 10 mai, întrucât România era republică și s-a preferat orice altă zi care să nu fie legată de imaginea monarhiei. A fost aleasă data de 1 decembrie drept zi națională, întrucât a fost sărbătorită în timpul regimului comunist, în noiembrie 1968, sub denumirea: Semicentenarul Unirii Transilvaniei cu România. Regimul a utilizat imaginea unirii pentru a construi un sentiment de unitate în jurul existenței regimului pentru a asigura continuitatea. Această „unitate” presupunea ca poporul să sprijine existența regimului și să asigure stabilitatea conducătorului. Datorită faptului că ziua de 1 decembrie transmite mesajul unității naționale, a reprezentat o alegere favorabilă pentru ziua națională a României iar data de 10 mai a fost ulterior inclusă în calendarul sărbătorilor de stat.
În zilele noastre, ziua de 1 decembrie reprezintă ziua unității naționale, în timp ce ziua de 10 mai, fosta zi națională, amintește doar de independența națională și încoronarea regelui Carol I.
Bibliografie
