Tentativa de asasinat asupra premierului slovac, vizita lui Putin în China pe fondul războiului din Ucraina, conflictul din Gaza și ecourile lui în societățile occidentale, precum și situația politică a Europei în ajun de alegeri se remarcă printre subiectele cele mai dezbătute în presa internațională. Premierul slovac Robert Fico era în stare stabilă, dar încă „foarte gravă”, a doua zi după tentativa de asasinat de miercuri, anunță La Libre Belgique. Euronews reține că suspectul care l-a împușcat avea „în mod clar o motivație politică”. De altfel chiar acesta i-a declarat poliției: „Am făcut-o pentru că nu sunt de acord cu politicile guvernului”. „Premierul polonez Donald Tusk a declarat joi că a primit ameninţări după tentativa de asasinare a omologului său slovac”, transmite agenția Reuters, observând că „atmosfera politică din Polonia a fost încărcată în ultimii ani, inclusiv după asasinarea primarului liberal din Gdansk în 2019”. Site-ul ungar Hirado.hu a intervievat un expert în securitate care a evidențiat „mai multe deficienţe în apărarea premierului slovac” și în primul rând faptul că „personalul de securitate al premierului a fost șocat” inițial de atac, reacționând cu întârziere. Tot el subliniază că din cauza crimei organizate din țară piața neagră e bine aprovizionată și armele de foc sunt „accesibile și ieftine”. Corriere Della Sera publică un portret al lui Fico, insistând pe politica lui iliberală: „reforma radioului și televiziunii publice a stârnit mare vâlvă, considerată o încercare de a-i pune călușul presei publice. Sub presiunea UE și a protestelor, guvernul a fost forțat să dea înapoi cu privire la o reformă controversată a codului penal”.
Agenția ucraineană de presă RBC relatează că situația militară pe frontul din Ucraina se menține gravă, cu atacuri necontenite ale rușilor dinspre nord, vest și sud. Președintele Volodimir Zelenski și-a anulat toate deplasările externe și a mers în schimb pe front, în regiunea asediată Harkiv. Comunicatele armatei ucrainene încearcă să fie pozitive, dar folosesc termeni reținuți și vagi precum „stabilizare parțială a situației”. O analiză a publicației braziliene Folha Online explică: „Vladimir Putin a lansat o ofensivă în nordul Ucrainei, avansând asupra apărării cu o viteză fără precedent de la începutul conflictului. Obiectivul lui e acum de neînțeles, fie să subjuge Harkovul, o misiune dificilă, fie să creeze o zonă-tampon pentru a împiedica lansarea rachetelor asupra sudului Rusiei. Cert e că acțiunea a secat resursele umane și materiale ale Kievului pe întreaga linie a frontului de 1.000 de km și a expus zonele atacate la noi înaintări”.
Putin vizitează acum Beijingul, de unde a lansat o declarație comună împreună cu dictatorul chinez Xi Jinping. Din cele 10 puncte principale citate de agenția rusă TASS, șase sunt acuzații la adresa SUA, o acuzație la adresa Japoniei, un angajament de consolidare a cooperării militare China-Rusia, iar două privesc libera circulație internațională a capitalului și resurselor energetice, deducându-se deci că e vorba de sancțiunile occidentale. France 24 consideră că „Putin speră să-și consolideze parteneriatul strategic cu Xi. Contează în special pe sprijinul aliatului său în invazia din Ucraina”. The New York Times vede lucrurile similar: „Putin încearcă să-și intensifice războiul din Ucraina înainte ca ea să apuce să fie reaprovizionată cu armament de SUA și, probabil, vrea să știe că se poate baza pe China. Xi va încerca să-și încurajeze partenerul strategic, dar și el se află sub presiune, dorind să evite îndepărtarea și mai mare de Occident din cauza sprijinului acordat Rusiei”. În plus, remarcă revista britanică The Spectator, „China și Rusia n-au fost niciodată parteneri egali în prietenia lor bazată pe interes”. „Date fiind sancțiunile vestice, Rusia are mai multă nevoie de China decât China are de Rusia.” China e interesată de prelungirea războiului din Ucraina, fiindcă îi deturnează Vestului atenția de la ea, dar și pentru că „afundă Moscova tot mai adânc în dependența de Beijing”.
Israelul trimite trupe suplimentare pentru operaţiunea din Rafah contra Hamasului, transmite BBC, precizând că ofensiva „are loc în pofida opoziţiei celui mai mare aliat al Israelului, SUA”. Dar cele două chestiuni fierbinți ale momentului sunt fronda establishment-ului militar israelian față de cel politic, respectiv derapajele antisemite din campusurile universitare occidentale. The Washington Post scrie că ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, a convocat pe neașteptate o conferință de presă la care a propus „o idee simplă”: „Nu vom permite ca Hamas să controleze Gaza. Dar nu vrem nici ca Israelul s-o controleze. Care e soluția? Actori locali palestinieni susținuți de actori internaționali.” Revista americană The Atlantic explică astfel acest gest: „establishment-ul militar israelian se revoltă contra lui Netanyahu. Pentru a-și calma aripa de extrema dreaptă premierul a refuzat să aprobe o guvernare palestiniană în Gaza. Militarii îi testează acum cacealmaua”. Săptămânalul britanic The Economist sesizează că refuzul guvernului israelian de a planifica deznodământul politic de după război nu face altceva decât să „alimenteze criza cu SUA”. Iar editorialul ziarului israelian Haaretz e ca de obicei tranșant. După ce subliniază că Gallant a oferit un „rar exemplu de curaj civic din partea unui membru al partidului Likud”, acesta conchide că: „Publicul trebuie să aleagă între banda de extremiști condusă de Netanyahu, care a aruncat Israelul în cea mai gravă criză din istoria lui, și cei care au încercat s-o oprească înainte de 7 octombrie”.
Site-ul israelian Ynet News analizează cauzele protestelor studențești din Vest „fără precedent în ultimii 50 de ani” și observă că „tinerilor studenți proveniți de la nivelurile superioare ale piramidei socio-economice, care știu foarte puțin despre un conflict situat la 6.000 de mile depărtare de ei”, li s-a „inculcat de către organizatorii pro-Hamas” o adevărată „mitologie” a conflictului. Concluzia? „Fascinația tinerilor progresiști pentru pseudo-revoluționari și teroriști va fi studiată de istoricii viitorului, însă conducătorii [actuali] trebuie să se concentreze pe o chestiune adesea neglijată în zilele noastre – educația istorică reală a tineretului.” The Financial Times găzduiește un eseu despre menirea universităților. Ar trebui să fie „triburi” care-și unesc membrii în jurul acelorași valori sau ar trebui să fie forumuri de dezbatere? Autorul pledează vădit pentru a doua variantă: „un forum e confortabil cu protestele. Poți să-l acuzi de complicitate la crime de război israeliene. Poți să aplauzi bombardamentele israeliene din Gaza. Poți să încerci să convingi forumul sau să-l faci de rușine pentru a trece la acțiune. Dar ce nu poți să faci este să perturbi funcționarea forumului. Nu ai voie să-i împiedici pe alții să-și desfășoare activitatea fundamentală de căutare a cunoașterii.” Cotidianul britanic The Telegraph titrează într-o notă mai puțin elevată: „Idioții utili din Vest sunt ultima speranță a Hamasului”. „Banda de teroriști islamiști a Teheranului din Gaza” e „pe punctul de a suferi o înfrângere catastrofală”. Nu numai militară, dar și diplomatică. După ce Hamasul a formulat recent o propunere de pace și tot el a anunțat public că o acceptă, statele arabe precum Qatarul s-au cam săturat, Doha acuzând gruparea de exploatarea negocierilor de pace pentru „interese politice meschine”. Iar „mulți lideri ai Hamas s-au mutat deja din Qatar în Turcia”. Astfel, „tot așa cum Al-Qaeda nu mai e capabilă să amenințe Vestul, lumea va fi un loc incomparabil mai sigur odată ce Israelul va fi finalizat nimicirea infrastructurii teroriste a Hamasului”.
Ziarul portughez Jornal de Notícias se întreabă, dată fiind „însemnătatea deosebită a alegerilor pentru Parlamentul European”, ce ar trebui să se discute în campania electorală: „afaceri interne sau afaceri europene?” În viziunea acestuia chestiunile europene cele mai relevante sunt „spectrul unui război de durată” în Ucraina, „problema migrației, alături de definirea unei politici demografice europene”, „extinderea UE” și „complicațiile pentru Politica Agricolă Comună” aduse de ea, respectiv „noile reguli de consolidare bugetară”. „Portugalia are nevoie de Europa și pe 9 iunie cei aleși trebuie să își asume acest angajament, căutând să discute problemele europene dintr-o perspectivă portugheză și nu doar să ducă problemele portugheze la Bruxelles”, conchide Jornal. Publicația bulgară Mediapool spicuiește dintr-un interviu acordat de politologul bulgar Ivan Krîstev ziarului elvețian Neue Zürcher Zeitung, cu tema „Europa e în regim de supravieţuire”. „Astăzi lumea noastră se schimbă foarte repede. Ideea unei păci durabile în Europa s-a prăbușit. Înțelegem că trăim vremuri antebelice și toate noțiunile importante pe care s-a bazat securitatea noastră nu mai sunt valabile. Alegerile nu au fost niciodată mai europene, fiindcă acum cetățenii știu că e vorba într-adevăr de direcţia Europei”, afirmă Krîstev. „Oamenii devin tot mai convinși că Europa nu e pe drumul cel bun. Euroscepticismul s-a schimbat – nu mai e o neîncredere în capacitatea UE, ci un sentiment esențial că nimic nu se poate realiza prin politica tradițională.” Iar „susținătorii UE și oponenții lor conștientizează tot mai mult că se află în aceeași barcă. Doar că unii o numesc Titanic, iar alţii arca lui Noe”, rezumă politologul bulgar.
(Andrei Suba/RADOR RADIO ROMÂNIA)
