„Pandemia se va transforma într-o maladie respiratorie ușoară” (dr. Ion Ştefan)

ÎN ACTUALITATE

Dr. Ion Ștefan: “Afișând un optimism prudent, prognozez că, spre sfârșitul anului, vom asista la transformarea pandemiei într-o maladie respiratorie ușoară”

L-am găsit în weekend pe medicul Ion Ștefan, în cabinetul său de la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central „Dr. CAROL DAVILA”. Reputatul specialist, colonel medic, dr. în științe medicale, medic primar Boli infecţioase și șef al secţiei Boli infecţioase pregătea un set de lucrări pentru rezidenții pe care-i coordonează. Cum, după COVID-19, se părea că ne pregătim să intrăm în normalitate, știri alarmante vin de fluxurile agențiilor de presă cu noi amenințări virale…

• Domnule doctor, două amenințări pentru sănătatea noastră ne pândesc zilele acestea. Cat de grave sunt hepatita de tip nou și variola maimuței?
• Începutul celui de-al 3-lea mileniu a venit la pachet cu provocări medicale redutabile, care au creat îngrijorări fără precedent pentru comunitatea medicală și pentru întreaga umanitate: SARS, gripa aviară, gripa porcină, MERS, Zika, boala EBOLA, culminând cu această tragedie mondială, pandemia COVID-19. Acum, când fenomenul pandemic pare să se fi liniștit, au apărut aceste noi provocări: o hepatită severă la copii, cu etiologie încă necunoscută și cazuri de “variola maimuței”, determinate de un orthopoxvirus, identificat încă din 1970 în Republica Democrată Congo. Cazurile de hepatită par să fie cu transmitere ,,fecal-orală” și, în 70% din situații, coincident sau nu, s-a identificat un adenovirus, în 18 dintre cazurile diagnosticate în Marea Britanie fiind prezent adenovirusul subtip F41. Acest subtip adenoviral, despre care se știa că provoacă o boală gastrointestinală usoară, pare să fi căpătat tropism hepatic. Se cunoaște deja că între agenții infecțioși care determină sindroame mononucleozice, cu afectare secundară hepatica, se află și adenovirusurile. De astă dată, hepatita este una severă, generând insuficiență hepatică acută în foarte multe cazuri, 17 copii (circa 10%) necesitând transplant hepatic. Din păcate, s-au înregistrat și decese. De menționat asocierea în 19 cazuri a infecției COVID-19, una dintre ipotezele etiologice ale acestor hepatite fiind și coinfecția adenovirus-SARS-CoV-2. De altfel, o altă ipoteză a apariției acestor hepatite severe la copii, cu vârste de la o luna la 16 ani, este și aceea a instalării unui deficit imun. Acest deficit ar fi produsul reducerii expunerii la patogeni pe timpul pandemiei COVID-19, prin măsurile epidemiologice luate în această perioadă. Sau, alternativ, s-a considerat că relaxarea restricțiilor pandemice a putut conduce la un val masiv de infecții cu adenovirusuri, permițând evidențierea unor determinări clinice si biologice încă necunoscute ale acestor virusuri. Nu s-a putut eluda până acum ipoteza expunerii subiecților la factori toxici, medicamentoși sau de mediu, care să altereze răspunsul imun al celor infectați față de agresiunea adenovirusurilor. S-a emis chiar ipoteza unor reacții postvaccinale, ipoteză eludată însă de realitate, fiindcă majoritatea copiilor care au facut această hepatită, nu fuseseră vaccinați impotriva SARS-CoV-2. Sunt încă studii în derulare care vor elucida originile acestor cazuri de hepatită și vor nuanța tratamentul. În privința “variolei maimuței”, menționez că aceasta a evoluat endemic în țări din Africa de Vest și Centrală, cu o rată de letalitate estimată inițial în Republica Centrafricană la 10%, dar care, în țările din vestul Africii, cum ar fi Nigeria, Ghana sau Republica Democrată Congo, este în jur de 1%. Chiar dacă boala se numește “variola maimuței”, ea fiind evidențiată prima oara la o maimuță din genul Macacus, rezervorul natural al virusului este reprezentat de rozătoare mici din arealul african. Virusul se înrudește cu virusul variolic si cu virusul varicelo-zosterian, astfel că simptomatologia este, oarecum, similară, alături de febră, cei infectați prezentând o erupție veziculo-pustuloasă, cu distribuție centrifugă, predominant la nivelul feței și extremităților, dar și la nivelul mucoaselor, inclusiv cea ano-genitală. Leziunile sunt mai persistente decât în cazul varicelei, și, spre deosebire de aceasta, pentru că depășeșc stratul malpighian al pielii, pot lăsa cicatrici. În afara primelor cazuri, care au fost relaționate cu istoric de călătorie în zone endemice, restul cazurilor înregistrate în Uniunea Europeană, mai ales in UK, Spania și Portugalia, au fost cazuri evidențiate preponderent la bărbați făcând parte din comunități MSM sau care au avut relații bisexuale cu parteneri multipli, potențial infectați, ceea ce presupune contact direct cu leziuni ale mucoaselor genitale sau anale. Din fericire, s-a observat că subiecții contacți ai cazurilor confirmate, vaccinați antivariolic, nu au contractat boala, de aici și ideea pertinentă că boala poate fi prevenită prin vaccinare antivariolică. Așa că, pe lângă izolarea timp de 21 zile (perioada de incubație a bolii), se recomandă, pentru prevenirea „variolei maimuței”, vaccinarea antivariolică (antismallpox) a contacților și a contacților acestora, așa-numita vaccinare ”în inel”, folosită pentru eradicarea variolei. În acest scop s-a dezvoltat vaccinul IMVANEX (Live Modified Vaccinia virus Ankara)
• 
• Ce ar trebui să facem pentru a evita contaminarea?
• Pentru prevenirea cazurilor de hepatită, prezumându-se transmiterea fecal-orală a acestora, igiena riguroasă a mâinilor și dezinfecția corectă a suprafețelor și a obiectelor potențial contaminate, par să fie suficiente. Nu s-a demonstrat o transmitere respiratorie a cazurilor, chiar dacă incriminarea unui adenovirus rămâne plauzibilă. De asemenea, nu sunt evidențe pentru transmiterea parenterală, prin manevre sângerânde, medicale sau nu, cea post-transfuzională ori transmiterea verticală, de la mamă la făt.

Pentru prevenirea “variolei maimuței”, izolarea contacților în perioada de incubație, evitarea relațiilor sexuale neprotejate, a călătoriilor în zone endemice și vaccinarea antivariolică sunt măsurile profilactice recomandate.

• În cazul în care aceasta s-a produs, care sunt simptomele care ar trebui să ne alerteze?
• În cazurile de hepatită, atrag atenția: astenia, somnolența, grețurile, vărsăturile, evidențierea urinilor închise la culoare și instalarea icterului.

Pentru “variola maimuței”, ne alarmează febra, adenomegalia (mărirea ganglionilor limfatici) și apariția unor leziuni veziculoase, cu tendință marcată la pustulizare, initial la față, apoi la nivelul extremităților și mucoaselor.

-Ce probabilitate apreciați că există ca un nou val de COVID-19 să explodeze în Europa și în Romania în această vară?

-Pandemia COVID-19 nu s-a stins încă. Se estimează că virusul SARS-CoV 2 va mai fi activ în sezonul rece. Populația va fi însă, din ce în ce, mai imunizată. Așa că riscul spitalizărilor și al deceselor va diminua. În plus, tulpinile emergente actuale, chiar dacă sunt mai infecțioase decât varianta Delta, considerată cea mai virulentă, sunt mai puțin patogene. Dispunem, de asemenea, de multă experiență în lupta antipandemică și de un arsenal terapeutic excelent: anticorpi monoclonali, utilizați fie curativ (sotrovimab, casirivimab imdevimab etc), fie profilactic (tixagevimab și cilgavimab), antivirale noi, cu eficiență între 50 și 90% în prevenirea internărilor: molnupiravir și nirmatrelvir bustat cu ritonavir, ambele cu administrare orală, o să avem și remdesivir cu administrare orală sau inhalatorie, inclusiv pentru copii, avem imunomodulatoare noi și, în curând, vom miza pe un vaccin nou, pangenotipic, adaptat tulpinilor emergente de pe piață. De aceea, afișând un optimism prudent, prognozez că, spre sfârșitul anului, vom asista la transformarea pandemiei într-o maladie respiratorie ușoară.

-Sunteți un epigramist redutabil, de curând ați lansat cel de-al patrulea volum “Cu masca pe căciulă”.  Ce aduce nou acesta, cititorului dornic de ironia fina a epigramei?

-Ce aduce nou? Glumind, aș zice că … nimic.

În materie de umor s-a spus deja tot, mie mi-a rămas … restul!

Lăsând gluma deoparte, într-o perioada stranie și ingrată, umorul este ca o mască. Peste întrebările și angoasele zilei.  (Auto)ironia, hazul de necaz rămân în astfel de circumstanțe, forme de supraviețuire.

Iar epigrama este ca o rochie care poate acoperi temerile noastre. O rochie suficient de lungă, încât să poată ascunde esențialul, dar îndeajuns de scurtă încât să suscite interes.

,,Cu masca pe căciulă” nu arată cu degetul, nu caută și nu inventează vini, ci încearcă să afle adevăruri pandemice într-o manieră ludică, exhibând îngrijorările și emoțiile sociale ale acestei perioade. Dacă pandepigramele mele vor îndemna la reflecție sau introspecție, scopul a fost atins!…

A consemnat Mihaela Bîlbîie, RADOR