Oricum aţi dori să-i spuneţi – Oraşul iubirii, Regina Adriaticii, Oraşul Apelor, Oraşul pe picioroange, Oraşul dogilor, al gondolelor, Oraşul lui Casanova, Oraşul Podurilor, Oraşul Luminilor sau chiar „Serenissima” (adică „prea-senină” – denumire atribuită Republicii Veneția în perioada renascentistă), Veneția rămâne una dintre cele mai renumite destinaţii turistice la nivel mondial şi unul dintre acele locuri care trebuie neapărat vizitate cel puţin o dată în viaţă. Principalul oraş al regiunii Veneto şi al Italiei nord-orientale, Veneţia a fost declarată de UNESCO, în anul 1979, patrimoniu al umanităţii. Farmecul straniu al înfăţişării acestui oraş cu „străzi” de apă, puterea economică şi, în consecinţă, şi politică, faima artistică, arta, arhitectura, firea locuitorilor plini de mândrie (şi pe bună dreptate), i-a făcut pe oameni să-l admire atât de pătimaş, de-a lungul vremii.
Scurtă istoriei a Veneţiei
Istoria Veneţiei începe în perioada dintre secolele V şi VII când invaziile barbare din partea germanilor lombarzi se intensificau în toată Europa motivând că locuitorii multor oraşe din regiunea Veneto, ce aparţinea Imperiului Roman, se refugiau în insulele din laguna ce formează astăzi Veneţia. În aceste insule locuiau populaţii de pescari, agricultori şi fermieri. Laguna constituia un excelent refugiu şi, astfel, aşa cum susţine tradiţia, data oficială a întemeierii este identificată ca fiind pe 25 martie, anul 421. Numele oraşului vine de la anticul popor Veneti care obişnuia să locuiască în regiunea Veneto din zilele noastre. Între secolele IX şi XI, Veneţia a avut parte de o perioada prosperă transformându-se într-o enclavă comercială, ajungând să fie capitala comercială a Mării Adriatice. Veneţia s-a transformat într-un oraş foarte important nu doar din punct de vedere comercial, ci şi din punct de vedere militar şi politic. În anul 1000, Veneţia şi-a întărit din ce în ce mai mult poziţia dominantă în Marea Adriatică datorită cuceririi oraşului Dalmacia (sau Dalmația).
Ulterior, în Evul Mediu Superior puterea sa comercială a crescut considerabil şi în Marea Neagră şi în Siria, extinzându-şi controlul comercial de la rutele orientale, mai ales în timpul Cruciadelor, tranformându-se în oraş maritim prin excelenţă. Începând cu anul 1100, Veneţia reprezenta o mare putere mediterană, oferindu-şi serviciile ca flotă navală însuşi Imperiului Bizantin. Într-un final, Veneţia s-a separat de Imperiul Bizantin în 1203 în timpul celei de-a IV-a Cruciade, când soldaţii veneţieni au asaltat şi au cucerit Constantinopolul. După cucerirea Constantinopolului, Veneţia a reuşit să-şi extindă supremaţia creând un mare imperiu colonial. Odată ajunsă o mare putere maritimă, Veneția a intrat într-un lung conflict cu Genova, între anii 1256 și 1381. Conflictul s-a desfășurat pe parcursul a trei războaie în Marea Egee (1256-1355) și într-o înfruntare decisivă pe teritoriul italian și în apele teritoriale ale celor două republici (1378-1381), învingătoare din această ultimă confruntare ieșind Veneția.
Veneţia a cunoscut o perioadă înfloritoare în secolul al XV-lea, în timpul căreia s-au construit biserici şi palate, majoritatea în stilul gotic. Veneţia a obţinut faima internaţională datorită producţiei de materiale superbe de mătase provenită din Orient şi de asemenea datorită dantelei, bijuteriilor şi altor articole admirate de familiile regale din Europa. Tot în această perioadă, Veneţia a avut un moment de înflorire şi în domeniul artei. Sculptura, pictura, operele de teatru, poezia, muzica şi alte forme de artă i-au oferit Veneţiei o frumuseţe eternă. Datorită splendorii şi a prosperităţii economice, Veneţia era un obiectiv militar râvnit de multe ţări, printre care Franţa, Spania şi Turcia. Odată cu sosirea lui Cristofor Columb în America în 1492 a început decăderea monopolului comercial al Republicii Veneţia cauzat de descoperirea noilor rute comerciale care acum erau controlate de portughezi, olandezi şi englezi. La declinul Veneţiei au contribuit şi prosperitatea şi competenţa comercială a Genovei şi pacea de la Cateau-Cambrèsis (1559) în care s-a recunoscut supremaţia Spaniei asupra tuturor teritoriilor italiene. La decăderea ei, a contribuit totodată, şi un guvern extrem de conservator dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, Veneţia şi-a menţinut independenţa până în 1797, când Napoleon a semnat contractul de la Capo Formio prin care a predat Veneţia Imperiului Austro-Ungar în schimbul oraşului Milano. Într-un final, Veneţia a fost încorporată în Regatul Italiei în 1866, odată cu al Treilea Război de Independenţă.
Două evenimente notabile care au marcat istoria medievală a oraşului Veneţia se referă la alegerea primului doge veneţian şi la aducerea moaştelor Sfântului Marcu Evanghelistul din Alexandria în lagună, fiind adăpostite într-un lăcaş de cult ce poartă hramul sfântului: Bazilica Sfântul Marc (în 828). Un alt episod care a adus o strălucire de neegalat oraşului Veneţia a fost, în mod paradoxal, pierderea independenţei sale politice sub regimul napoleonian, un moment în care „La Serenissima” a devenit unul dintre cele mai încântătoare, elegante şi puternice oraşe din Europa din punct de vedere cultural. Din fericire, Veneţia a fost în mare parte scutită de dezastrele celui de-al Doilea Război Mondial, ceea ce a dat oraşului posibilitatea de a-şi conserva superbul patrimoniu arhitectural. Este vorba aici de lagună, întrucât împrejurimile continentale, cum ar fi Mestre, Trento, Treviso şi Marghera, au fost grav afectate de bombardamente. În prezent, Veneţia rămâne o destinaţie turistică al cărei prestigiu rezidă tocmai în patrimoniul ce descinde din secularul traseu istoric: oraş al artei şi al măştilor, oraş al dogilor şi al gondolelor, un „ghem” de atracţii ce nu trebuie în niciun caz omise de călătorii pasionaţi (şi nu numai). Călătoria culturală în Veneţia nu se termină practic niciodată, de aceea cel mai bun mod de a cunoaşte istoria acestui oraş, atât de puternic cândva, este de a-l vizita „pe viu”.
Simboluri veneţiene
Veneţia a devenit faimoasă nu numai pentru comerţul, finanţele şi arta sa, ci şi pentru spiritul locuitorilor ei. În vreme ce, în alte părţi ale Europei, în vremea Contrareformei, Inchiziţia ardea pe rug eretici şi presupuşi vrăjitori, în Veneţia nu s-a făcut nici măcar o singură execuţie din asemenea motive. Deşi romano-catolici, veneţienii manifestau o mare toleranţă religioasă, poate şi ca urmare a călătoriilor care prilejuiau contacte frecvente cu alte culturi. Vitalitatea, firea mândră şi independentă, spiritul cosmopolit şi dragostea de viaţă făceau din veneţieni o comunitate aparte, iar din „cetatea” lor un oraş al libertăţii şi al bucuriei de a trăi.
Din întreaga istorie fascinantă a Veneţiei se desprind unele legende rămase vii peste ani și ani, ca cea a lui Marco Polo sau a lui Giacomo Casanova. De Marco Polo, comerciantul veneţian care a călătorit până în China şi l-a întâlnit pe Ginghis Han, se leagă una dintre cele mai frumoase poveşti adevărate ale Evului Mediu. În ceea ce-l priveşte pe renumitul Giacomo Casanova, ei bine, aventurile lui nu sunt doar legende. Se ştie că s-a născut în Veneţia în anul 1725, iar mitul irezistibilului seducător şi amorez a fost relatat în cartea „Memorie di Giacomo Casanova”.
Astăzi, orașul Veneția este împărțit în șase subdiviziuni denumite „sestiere” (sau cartiere, mai pe româneşte) – Dorsoduro, Santa Croce, San Polo, San Marco, Cannaregio și Castello – cuprinzând 118 insule şi 354 poduri. Piața San Marco poate fi considerată „centrul centrului”, una dintre cele mai frumoase din lume. Aici se găsește Bazilica San Marco, Palatul Dogilor sau Ducal (Palazzo Ducale) și campanila bazilicii. Un alt simbol al orașului este Podul Rialto.
Sunt peste 15 muzee, mai mari sau mai mici, pe continent şi pe insule (la Murano există un muzeu al sticlăriei, care prezintă, prin mii de exponate, lunga poveste a acestui meşteşug), plus zeci de palate (palazzi) şi vile, fostele reşedinţe senioriale care păstrează amintirea splendorii din vremurile de aur ale oraşului. Veneția este bogată și în biserici (124) de la stilul romanic (biserica San Zaccaria) până la baroc. Simbolul Veneției ca oraș, și pe vremuri ca republică, este Bazilica Sfântul Marcu (Basilica di San Marco). Din secolul al VII-lea datează biserica San Giacomo di Rialto (Chiesa di San Giacomo di Rialto), care trece drept cea mai veche biserică din centrul Veneției, deși și aici, ca la majoritatea bisericilor, au fost aduse mari modificări arhitecturale. La biserica San Giovanni Battista Decollato (Chiesa di San Zan Degolà) se menține încă materialul original pe o porțiune mai mare, precum și la biserica San Giacomo dall’Orio (Chiesa di San Giacomo dall’Orio), care predominant provine din secolul al XIV-lea.
În secolul al XIII-lea au apărut la Veneția camere de rugăciune și în final clădiri impunătoare, cum ar fi Santa Maria Gloriosa dei Frari (Basilica di Santa Maria Gloriosa dei Frari) și Bazilica Sfinții Ioan și Paul (Zanipolo) (Basilica dei Santi Giovanni e Paolo), care cu 101 m lungime și 35 m înălțime este cea mai înaltă biserică din Veneția și locul preferat de înmormântare a ducilor. Prima clădire sacrală renascentistă în Veneția este biserica San Michele in Isola (Chiesa di San Michele in Isola) (1468-1479), construită de arhitectul Mauro Codussi. Mauro Codussi a construit şi biserica Santa Maria Formosa (Chiesa di Santa Maria Formosa), cu o fațadă în stil renascentist și una în stil baroc, care este probabil una dintre cele mai renumite biserici renascentiste din Veneția. În Veneția, un palat este în general denumit Casa (abreviat Ca′). Au existat doar două palate în oraș care au fost desemnate ca atare: Palatul Dogilor (Palazzo Ducale) și reședința Patriarhilor Veneţiei. Din așa-numitele palate bizantine mai există doar câteva, în mare parte modificate în secolul al XIX-lea. Un aspect remarcabil din secolul al XIII-lea îl dă palatul Fondaco dei Turchi, edificiu ridicat probabil în secolul al XIII-lea, cel mai vechi palat venețian. Astăzi palatul adăpostește colecțiile Muzeului de Istorie Naturală. Unul din cele mai vechi palate este Ca’ da Mosto, care își are originea în secolul al XIII-lea. Printre Casele semnificative ale secolului al XVI-lea se numără: Palatul Vendramin-Calergi (Ca’ Vendramin Calergi) și Palatul Corner Spinelli (Palazzo Corner Spinelli). Primul este un celebru palat renascentist, ridicat între anii 1481-1509 de Mauro Codussi și frații Lombardo. Astăzi, acest palat este sediul cazinoului din oraș. Până în secolul al XVIII-lea, se păstrează tipul tradițional de palat. Ultimele clădiri mari sunt Ca’ Pesaro, Ca’ Rezzonico și Palazzo Grassi, care au devenit muzee. Pe lângă Palazzo Grassi, în stil baroc a lui Baldassare Longhena, există și clădiri în stil neoclasic proiectate de arhitecții Antonio Diedo și Andrea Tirali.
Veneția are aproximativ 175 de canale, cu o lungime totală de aproximativ 38 km. Canalele principale ale orașului sunt: Marele Canal (Canal Grande) și Canalul Giudecca (Canale della Giudecca). Primul traversează orașul formând un „S”, iar al doilea separă centrul vechi de insula Giudecca. În oraș există 398 de poduri. Până în anul 1480 au fost în mare parte din lemn, mai târziu au fost înlocuite cu poduri de piatră. Multe poduri au fost construite foarte plat, pentru a le face accesibile pentru cai și căruțe. Podul Rialto a fost până la mijlocul secolului al XIX-lea, singurul pod peste Canal Grande. Între timp, s-au mai adăugat alte trei poduri, și anume Ponte degli Scalzi, în apropierea stației de tren, care în 1932 a înlocuit un pod din fier din 1856 și Ponte dell’Accademia, care a fost construit între anii 1854 și 1933. Un al patrulea pod, Ponte della Constituzione este cel mai nou și probabil cel mai controversat pod al Veneției. O operă a arhitectului Santiago Calatrava, acest pod destinat circulației pietonale dintre Piazzale Roma și gara Santa Lucia are 94m lungime și a fost inaugurat pe 11 septembrie 2008. Unul dintre cele mai renumite poduri, „Puntea Suspinelor” (Ponte dei Sospiri), leagă fosta închisoare de stat cu Palatul Ducal. „Podul paielor” (Ponte della Paglia) traversează Rio di Palazzo până la Palatul Dogilor. Alte poduri sunt numite după canalul pe care îl traversează, un palat din apropiere sau o biserică, dar și, de multe ori, după un sfânt. Podul de cale ferată, care a fost construit între 1841-1846, leagă Veneția de continent. Acesta este Podul Libertății (Ponte della Libertà), care a primit numele pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascistă.
În împrejurimile Veneţiei se găsesc mai multe insule ce fac parte din lagună, cele mai importante fiind: Murano (este poate cea mai faimoasă insulă din lagună, cu o tradiție importantă în prelucrarea artizanală a sticlei), Burano (atrage repede atenția prin casele viu colorate, fiind faimoasă și pentru broderiile sale), Torcello (considerată cea mai mică dintre insulele lagunare, are un trecut nobil, chiar dacă astăzi are câteva zeci de locuitori), Lido di Venezia (este o fâșie de pământ care se întinde în mare, fiind un obiectiv accesibil cu automobilul, îndrăgit de turiștii interesați de plajă) şi Pellestrina (delimitează, împreună cu Lido, peninsula Chioggia și peninsula Jesolo, de lagună). Orașul lagunar Veneția are fracțiuni şi pe litoral – Mestre și Marghera. Dantelele veneţiene erau o marfă de lux foarte apreciată în Europa. Pe mica insulă numită Burano se lucrează şi astăzi dantele preţioase, numite „merletti”, după o tehnică pusă la punct în secolul al XVI-lea, existând chiar şi un muzeu dedicat acestor delicate capodopere.
Gondolele, vehiculul simbol al Veneţiei, nu arată aşa întâmplător: au fost construite astfel încât, graţie formei lor zvelte, să se poată strecura pe canalele înguste, până la uşile caselor care, de multe ori, dau de-a dreptul în „stradă”, adică în apă. Mijlocul de transport public tradiţional este „vaporetto”, care îndeplineşte, pe apă, acelaşi rol ca şi autobuzul pe uscat. Cu aceste vaporaşe se poate ajunge la Murano, după mărgele şi lustre, la Burano după dantelă, iar la Lido ca să faceţi poze şi plajă. Toate insuliţele au, însă, ceva frumos de oferit. Mai există şi nişte bărcuţe care traversează turiștii de pe un „trotuar” pe altul al canalelor mai late, când nu e niciun pod prin apropiere. Plimbarea cu gondola e mai mult o modalitate de a gusta din farmecul pe care l-au avut cândva deplasările cu aceste graţioase luntre, pentru că e cam scumpă şi nu vă transportă realmente eficient dintr-o parte în alta (poate doar pe unele canale foarte înguste, unde nu încape nimic motorizat). Casele sunt construite pe piloni de lemn – aduşi de pe continent -, introduşi în apă, care trec printr-un strat de mâl şi nisip până când ajung să se sprijine pe stratul mai profund şi mult mai rezistent, de argilă, al solului lagunar. Sub apă, lemnul, supus acţiunii constante a mediului plin de sedimente minerale, cu timpul, se pietrifică, cei mai mulţi dintre aceşti stâlpi, aflaţi sub apă de secole întregi, fiind încă intacţi.
Printre cele mai vestite atracţii ale Veneţiei, în Evul Mediu şi în perioada Renaşterii, se numărau şi curtezanele sale. „Comune” sau „cinstite”, rafinate, bine educate sau, din contră, mai puţin instruite, curtezanele se bucurau de succes şi celebritate. Unele dintre ele au rămas chiar în istorie pentru erudiţia sau talentul lor literar, cea mai vestită fiind Veronica Franco (1546-1591), ea însăşi poetă, vestită pentru farmecul ei.
Nu puteam vorbi despre Veneţia fără să amintim câteva dintre personalitățile care i-au marcat istoria. Şi veţi vedea că nu sunt nici puţine nici lipsite de importanţă: Marco Polo (1254-1324), pictorul Tiziano Vecellio (sau Tiţian) (cca. 1490-1576), Giacomo Casanova (1725 – 1798), compozitorul și violonistul Tomaso Albinoni (1671 – 1751), pictorul Giovanni Bellini (1430 – 1516), pictorul Giovanni Antonio Canale (numit Canaletto) (1697 – 1768), pictorul Giorgione (1478 – 1510), scriitorul Carlo Goldoni (1707 – 1793), compozitorul Claudio Monteverdi (1567 – 1643), pictorul Jacopo Tintoretto (1519 – 1594), pictorul Paolo Veronese (1528 – 1588) şi compozitorul Antonio Vivaldi (1678 – 1741). Cum vă spuneam – sunt unii dintre cei mai importanţi reprezentanţi din istoria muzicii clasice şi a picturii.
Cele mai importante obiective turistice
* Basilica di San Marco este cea mai cunoscută biserica din Veneţia şi unul din cele mai bune exemple de arhitectură bizantină. Datorită formei opulente şi a statutului său de putere şi bunăstare ca simbol veneţian a mai fost numită şi Biserica de aur (Chiesa d’Oro). Deasupra uşii centrale se află un mozaic poleit cu aur (din sec al XIX – lea) ce reprezintă Judecata de Apoi. În partea de sus a bisericii sunt statuile a 4 sfinţi războinici şi a lui San Marco, ce veghează nestingherit asupra oraşului. Deasupra ferestrei centrale a faţadei, sub statuia lui San Marco, se află leul înaripat (simbolul bisericii), iar în mijlocul balconului se află caii romani. Suprafaţa acoperită cu mozaic este de 8000 metri pătraţi. La vizitarea bisericii trebuie să aveţi grijă la îmbrăcăminte, nu puteţi intra cu bagaje mari, iar fotografiatul, filmarea şi conversaţiile zgomotoase sunt strict interzise.
* Piaţa San Marco este cea mai cunoscută piaţă din Veneţia înconjurată de cafenele şi buticuri superbe. Dacă în New York fiecare turist trebuie să meargă în Times Square, în Londra trebuie să vadă Trafalgar Square sau Piccadilly Circus, în Paris trebuie neapărat să traverseze Piaţa Concorde, în Veneţia locul în care orice turist trebuie să păşească este Piaţa San Marco. Ea diferă, însă, de corespondentele sale străine prin două aspecte majore: este mult mai atractivă şi nu a fost „coruptă” de traficul automobilelor. Napoleon numea piaţa San Marco „cea mai frumoasă recepţie a Europei”. Din păcate, piaţa San Marco este cel mai de jos punct al Veneţiei şi tocmai din cauza acestui lucru este prima care se inundă atunci când îşi fac de cap furtunile în Marea Adriatică sau chiar când plouă mai abundent.
* Marele Canal din Veneţia este singurul canal cu adevărat impunător, cu toate că Veneţia este împânzită de insuliţe şi canale. Are forma literei „S” în oglindă şi măsoară aproximativ 3,8 km lungime, 30-90 m lăţime şi o adâncime de 5 m. Marele Canal este cel mai bine cotat cartier din Veneţia: casele sunt mai mari, decoraţiunile sunt la scară mult mai mare şi dispune de cel mai uşor transport cu bărcile având cel mai mare „trafic” din oraş. Până în secolul al XIX-lea traficul se desfăşura de-a lungul canalului, fapt pentru care nu exista decât un singur pod care traversa canalul (Podul Rialto). De atunci s-au mai construit încă două poduri: podul Scalzi şi podul Academiei. Canalul se întinde de la Lagună la bazinul SanMarco. Marele Canal este într-adevăr încântător, contribuind la magia unuia dintre cele mai frumoase oraşe din lume.
* Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari este cea mai mare biserică din Veneţia şi se află în mijlocul cartierului San Polo. Edificiul impozant este construit din cărămizi în stil gotic italian. Construită iniţial în secolul al XIII-lea, biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari găzduieşte multe opere de artă veneţiene, cum ar fi „Fecioara cu copilul şi sfinţii”, care datează din anul 1482 şi „Fecioara din familia Pesaro”.
* Palatul Dogilor din Veneţia este un exemplu superb de arhitectură gotică veneţiană, o combinaţie între o biserică medievală şi un templu maur. El a servit ca senat, centru administrativ, tribunal, arhivă publică şi închisoare până în anul 1797, când a fost „dizolvată” Republica veneţiană. Decoraţiunea palatului este una cel puțin impresionantă. Cele 36 de capitele (locul de îmbinare a stâlpilor cu etajul superior) din colonada inferioară cuprind sculpturi ale unor animale, flori şi reprezentări ale lunilor anului. Urcând pe scara giganţilor (Scala dei Giganti), veţi putea vedea statuile lui Neptun şi Marte. În loja de la primul etaj erau încoronaţi dogii în urma unei slujbe ce se ţinea în Basilica San Marco. Palatul a fost construit între anii 1428 şi 1430 pentru familia Contarini, din care au făcut parte opt dogi ai Veneției între anii 1043 şi 1676.
* San Giorgio Maggiore este una din insulele Veneţiei aflată la sud de insula principală. Insula este înconjurată de Canalul della Grazia, Canalul della Giudecca, Bazinul San Marco, Canalul di San Marco, iar la sud, de Lagună. Insula a fost probabil ocupată în perioada romană, având numele de Insula Memmia (dupa familia care o deținea). Are o biserică închinată Sfântului Gheorghe (San Giorgio).
* Podul Rialto este cel mai vechi pod peste Marele Canal şi probabil cel mai cunoscut din oraş. A fost construit între anii 1588 şi 1591 şi a fost singura modalitate de a traversa canalul pe jos până în anul 1854, când a fost construit Podul Academia. Podul Rialto are 7.5 metri înălţime şi cuprinde 3 sensuri de mers.
* Basilica Santa Maria della Salute este o biserică micuţă, dar, datorită decoraţiunilor, al profilului distinctiv şi al aşezării, este una din cele mai fotografiate biserici din Italia. În anul 1630, după ce aproape o treime din cetăţenii Veneţiei au fost ucişi de ciumă, Senatul Veneţiei i-a făgăduit Domnului că dacă va opri ciuma, vor construi o biserică în onoarea Fecioarei Maria. Datorită venirii bruşte a vremii reci, numărul celor bolnavi de ciumă a fost redus și astfel biserica Santa Maria della Salute a fost construită. În data de 21 noiembrie a fiecărui an, muncitorii oraşului lasă un pod mobil peste Marele Canal din cartierul San Marco până la biserica Santa Maria della Salute, iar veneţienii vin pentru a-şi arăta respectul pentru Fecioara Maria, alături de gondolierii care îşi aduc vâslele pentru a fi sfinţite de preoţi.
* Arsenale este şantierul naval al Veneţiei, cu o tradiţie de sute de ani. Arsenale a luat fiinţă în jurul anului 1220 şi este un loc de seamă din Veneţia deoarece de aici au „pornit” puterea şi bogăţia orașului. Arsenale nu poate fi vizitat decât în urma unor aprobări speciale. În schimb se poate vizita impresionantul Muzeu de istorie navală, care se află la numai câţiva paşi. Cel mai de seamă exponat este o machetă a navei Buncitoro, un vas ridicol de mare folosit de dogii Veneţiei într-o ceremonie anuală ce avea ca scop unirea oraşului cu marea.
* Palatul Grassi este situat pe malul estic al Marelui Canal, în cartierul San Marco din Veneţia. Palazzo Grassi a fost construit între anii 1748 – 1772. Arhitectul care l-a proiectat, Giorgio Massari, a făcut ca designul castelului să fie contrastant cu cel al clădirilor din imediata vecinătate. Palazzo Grassi a fost ultimul mare palat construit în Veneţia înainte de invazia napoleoniană din 1797. În 1983, Palazzo Grassi a fost cumpărat de Grupul Fiat şi transformat în centru cultural, galerie de artă şi muzeu. În anul 2005 François Pinault, un bogat industriaş francez, a preluat majoritatea Palatului Grassi. Colecţia personală de artă a acestuia numără peste 2.500 de obiecte de artă. În ultimii ani aici au avut loc expoziţii importante cum ar fi o retrospectivă Salvador Dali, invenţiile lui Leonardo da Vinci şi o colecţie de artă modernă Paul Gauguin.
* Dacă vă propuneţi să faceţi o excursie de o zi în insulele lagunei, atunci Burano trebuie neapărat luată în considerare. Acest mic sat pescăresc este atât de diferit de Veneţia încât veţi avea impresia că vă aflaţi într-o altă ţară. Casele sunt pictate în culori foarte aprinse, iar pescuitul şi brodatul sunt principalele ocupaţii. Insula se află în partea de nord a lagunei, la 40 de minute distanţă faţă de Veneţia. În casa vestitului Marco Polo acum este un mic hotel, iar la parter o pizzerie. Marco Polo a fost capturat în timpul unui război dintre Veneţia şi Genova, iar în cele câteva luni cât a stat închis i-a povestit colegului de celulă cele mai interesante detalii ale călătoriilor sale, iar acesta le-a notat cu exactitate. Deşi astăzi este hotel, merită să vedeţi casa din Veneţia a acestui mare explorator.
* Laguna este golful îngrădit de la Marea Adriatică unde este situată Veneţia. Laguna veneţiană se întinde din Sile (la nord) până în Brenta (la sud), având o suprafaţă de 550 km pătraţi. Cuprinde 8% pământ, inclusiv Veneţia însăşi, precum şi multe insule micuţe. Aproape 11% este permanent acoperit de apă în timp ce 80% constă în ţărmuri de nămol şi mlaştini sărate. Este cea mai mare zonă de habitat în permanență umedă care cuprinde mlaştini, bălţi şi zone joase de coastă din Bazinul Mării Mediterane. Laguna comunică cu Marea Adriatică prin trei guri de admisie: Lido, Malamocco şi Chioggia. În laguna veneţiană apar însemnate variaţii în ceea ce privește nivelul apei, cea mai mare fiind fluxul primăvăratic cunoscut ca „acqua alta”, care deseori inundă o bună parte din Veneţia. Laguna veneţiană este cea mai importantă „supravieţuitoare” din sistemul lagunelor-estuar. Laguna s-a format acum 600 – 700 de ani, când datorită procesului de înaintare a apelor marine spre uscat, a inundat coastele înalte ale Mării Adriatice. Aspectul de astăzi al lagunei se datorează intervenţiei umane. Iniţial multe din insulele lagunei erau mlăştinoase, dar, datorită programului de drenaj, au fost date spre locuire (deşi multe din ele sunt artificiale, insulele iniţiale fiind de fapt nişte dune). Veneţia este cea mai mare insulă din lagună având o suprafaţă de 5.17 km pătraţi.
* Aqualandia este un parc acvatic de lângă Marea Adriatică care imită o insulă din regiunea Caraibelor: o combinaţie de bună dispoziţie, distracţie, sporturi extreme şi jocuri acvatice, o oază de relaxare şi amuzament oferind locuri speciale acelora care îşi doresc să petreacă câteva ore de neuitat. Parcul Aqualandia este format din zone cum ar fi cea de distracţie (este zona pentru cei mici, unde pot descoperi misterioasa junglă şi pot lua parte la reprezentaţii de circ), de adrenalină (situată într-o grădină tropicală), zona cu plajă şi muzică, zona de sport, zona de animaţie, de relaxare, zona cu restaurante, zona de golf şi zona de noapte.
Date fiind toate aceste minunăţii, Veneţia era, înainte de pandemie, un oraş foarte aglomerat, având ciudata însuşire de a avea pe tot parcursul anului mult mai mulţi vizitatori decât locuitori. Fluxul de turişti atingea cifre ameţitoare: aproximativ 15 milioane anual. Se spune că, de fapt, erau aşa de mulţi, încât nu se poate stabili o cifră exactă.
Carnavalul de la Veneția
Un alt motiv pentru care năvala de „invadatori” este în fiecare an tot mai amplă este Carnavalul de la Veneţia, poate cel mai faimos din Europa, care în 2022 se va desfăşura între 12 februarie şi 1 martie. Cu o nouă confirmare, în data de 21 ianuarie 2022, din partea primarului Veneției, Luigi Brugnaro, festivalul se va ține anul acesta, dar, cu câteva „lipsuri”, din motive epidemiologice, ca de exemplu, zborul îngerului din Clopotnița San Marco sau cel mai frumos concurs de costume din Piața San Marco. Totuși, ocazia poate unică de a vorbi despre acest festival ne îndeamnă, ca măcar la nivel narativ, expunerea să fie una cât mai detaliată, ca în vremurile bune ale Carnavalului.
Pentru început, potrivit Enciclopediei libere WikipediA, etimologic, cuvântul „carnaval” se trage din dialectul milanez („carne vale”) şi înseamnă „adio carne”. Dar originea carnavalurilor este mai veche decât creștinătatea însăși, acestea datând din vremea Imperiului Roman, când se sărbătorea Saturnalia în cinstea zeului Saturn, un fel de festival de primăvară caracterizat îndeosebi printr-o conduită destrăbălată, nesăbuită și gălăgioasă. Se pare că acest spirit de celebrare a fost transmis și carnavalurilor.
Sărbătorirea festivităţilor înainte de Sfintele Paşti, a fost impusă de biserică şi reprezintă perioada care precedă postul în special în ţările creştine, când au loc petreceri populare cu care alegorice, focuri de artificii, iar participanţii sunt în mod obligatoriu deghizaţi. Din cele mai vechi vremuri, Carnavalul veneţian a fost o sărbătoare magică ce s-a răspândit asupra întregului oraş. Festivalul din Veneţia datează încă din anul 1296, când Senatul Republicii Veneţia a declarat Carnavalul un eveniment oficial. Încă de atunci veneţienii îşi făceau singuri măştile şi costumele pe care le purtau la paradă şi la petreceri, iar identitatea, sexul şi statutul social, pur şi simplu, nu mai existau. Este festivalul care celebrează trecerea de la iarnă la primăvară, o perioadă în care totul pare realizabil şi perfect posibil, inclusiv iluzia că şi cei mai săraci oameni pot deveni cei mai puternici cu ajutorul măştilor. După o întrerupere de peste două secole, tradiţia Carnavalului din Veneţia a fost redescoperită de municipalitate în anul 1980, iar de atunci a avut loc anual (cu unele excepții) şi s-a bucurat de un succes din ce în ce mai mare. Atmosfera de petrecere este prezentă la tot pasul: prinţi şi prinţese, curtezane, soldaţi medievali, bufoni, trubaduri şi artişti de circ, războinici şi piraţi, croitorese şi dulgheri invadează la propriu pieţele veneţiene şi celebra piaţă San Marco din centrul oraşului, pentru baluri, parade cu care alegorice, concursuri, scenete, marşuri, spectacole de teatru în aer liber, dans şi operă. Cea mai frumoasă parte a Carnavalului este însă participarea miilor de oameni de pe străzi care măcar o dată pot fi cu toţii egali (asta și datoriă măștilor care îi aduc la un numitor comun) într-un amalgam de diversitate şi creativitate.
Toată Veneţia se transformă într-o scenă unică enormă, în care oamenii se plimbă în costume de carnaval şi măşti misterioase. În mod tradiţional, începutul petrecerii costumate coincide cu sărbătoarea „Festa delle Marie”, dedicată eliberării fetelor veneţiene care au fost răpite de piraţii din Istria, şi se încheie cu parada costumelor de epocă şi arderea mogâldeţii iernii chiar în piaţa principală a oraşului. Oraşul se pregăteşte pentru carnaval un an întreg. Veneţienii comandă costumele costisitoare la cei mai buni designeri, pentru a le etala mai târziu cu mândrie publicului. Momentele de vârf, cele mai aşteptate şi apreciate de turiştii „cotropitori” sunt festivităţile de deschidere şi cele de închidere ale festivalului, deci încercaţi să vă planificaţi vacanţa în aşa fel încât să surprindeţi măcar unul din aceste două evenimente.
De la mijocul secolului al XV-lea şi până la sfârşitul secolului al XVI-lea cu organizarea Carnavalului veneţian s-a ocupat Compagnie di Calze, care erau asociaţii de tineri nobili recunoscuţi după ciorapii lungi şi multicolori pe care îi purtau. Ei trebuiau să pregătească şi să creeze evenimentele din timpul Carnavalului şi să se ocupe de toate detaliile aferente: măşti, costume, locaţii, personaje. Carnavalul a luat amploare internaţională în secolul al XVIII-lea, când tineri bogaţi din întreaga Europă veneau incognito la Veneţia să se distreze fără a fi recunoscuţi.
Măştile conferă unicitate carnavalului, în acelaşi fel în care gondolele conferă aerul de poveste întregului oraș. Măşti reprezentând personaje din commedia dell’arte sau măşti sinistre, măşti colorate şi strălucitoare, costume de epocă, muzică de viori, săli de bal, focuri de artificii fac din acest eveniment unul cu totul aparte. Că tot veni vorba, aflați că există cinci tipuri diferite de măşti veneţiene: masca Bauta – care acoperă de obicei toată faţa, dar există şi unele doar până la nivelul gurii, ușurând mâncatul, băutul şi vorbitul, masca Columbină – doar pentru jumătatea feţei foarte frumos decorată, uneori chiar cu aur sau argint, masca Moretta – foarte populară printre femeile veneţiene, deoarece pune în valoare trăsăturile feminine, masca Volto sau Larva – este de obicei albă şi este purtată cu o pelerină şi o pălărie tricorn şi masca Medico Della Peste – care deşi este macabră este foarte populară, cu un cioc lung şi ochi rotunzi acoperiţi cu discuri de cristal. Măştile sunt realizate de aşa-numiţii „mascherari” care au un statut aparte încă din 1436. Erau ajutaţi de pictori care le desenau feţele pe modelul de ghips, acordând foarte multă atenţie detaliilor. Formele erau apoi prelucrate de mascherari şi decorate cu aur, argint, picturi deosebite, cristale sau pene. Alte măşti celebre purtate de-a lungul timpului la carnavalul veneţian sunt „Moretta” (masca venețiană a seducției) şi „Gnaga” (în formă de cap de pisică).
Locul cel mai important unde măştile sunt purtate cu graţie este balul mascat din timpul Carnavalului – Gran Ballo della Cavalchina, ţinut la Teatro La Fenice, fiind unul dintre cele mai spectaculoase baluri mascate din lume. Dacă nu sunteţi adepţii purtării măştilor nu prea aveţi ce căuta la acest eveniment pentru că fără acest accesoriu nu veţi „beneficia” pe deplin de atmosfera creată în jurul acestuia. Dacă nu veniţi deja „echipaţi”, vă puteţi procura măști de la magazinele locale cum ar fi: Ca’macana (Calle delle Botteghe 3172, Dorsoduro; camacana.com), Tragicomica (Calle dei Nomboli 2800, San Polo, tragicomica.it) sau Papier maché (Calle Santa Maria Formosa Lunga 5174B, Castello). Însă cel mai faimos magazin de măşti veneţiene este „Carta Alta” (din Sestiere Giudecca), de unde pot fi achiziţionate de la măşti din plastic sau din materiale textile până la cele din ceramică, al căror preţ variază între câteva zeci şi câteva sute de euro.
Costumele pentru carnaval erau, odinioară, confecţionate manual, reprezentând adevărate opere de artă. Astăzi, reprezintă o mică industrie, existând centre pentru închirierea lor şi nenumărate magazine pentru cumpărarea acestora. Mantiile voluminoase cu care venețienii îşi acoperă umerii (asta şi din cauza frigului), denumite „tabarro” pot fi şi ele achiziționate de la magazine ca Monica (Calle Scaleter, San Polo, monicadaniele.com), Atelierul Pietro Longhi (Ramo Secondo Saoner 2,671, San Polo, pietrolonghi.com) – care închiriază şi vând costume istorice, de la cele mai simple la unele foarte complexe, sau de la Banco Loto N° 10 (Salizada Sant’Antonin 3478B, Castello; ilcerchiovenezia.it).
Acţiunea care anunţă în mod tradiţional începutul Carnavalului de la Veneţia este „Zborul îngerului” lansat din turnul clopotniţei Bazilicii San Marco, o tradiţie foarte veche ce adună o mulţime impresionantă de oameni în Piaţa San Marco. Personajul care întruchipează un înger „zboară” de pe Turnul Campanilei pe deasupra mulţimii adunate în piaţă, timp în care poate fi admirat cortegiul de personaje istorice, în frunte cu Dogele şi soţia acestuia. Evenimente-cheie ale carnavalului au loc şi în interiorul Arsenale, magnificul șantier naval istoric al Veneției, care găzduieşte, pe lângă concursuri în apă, reconstituiri, artiști de stradă și trupe, dar şi carnavalul copiilor. Unul dintre cele mai extravagante baluri mascate este Grand Masquerade Ball, care are loc, de obicei, la Palazzo Moretta, iar punctul maxim al manifestărilor este în Piața San Marco, unde pot fi descoperite cele mai fascinante costume. În timpul zilei turiștii au parte de distracţie gratuită, iar noaptea încep cinele festive în decorurile somptuoase ale palatelor veneţiene, valsurile şi cadrilurile, Concertele Orchestrei de Cameră a Veneţiei şi alte spectacole de operetă, al cărui preţ este stabilit în funcţie de programul serii. Pe perioada desfăşurării festivalului au loc 24 baluri oficiale, cele mai reuşite fiind cele din palatele Zanardi şi Pisani Moretta. Odată ajunși în Veneţia, este musai să gustaţi măcar o dată dulciurile tradiţionale – fritole şi crostoli.
Găsirea unui loc de cazare la prețuri accesibile în Veneția pe timpul Carnavalului poate fi un adevărat calvar, întrucât rezervările se fac cu mult înainte. Printre recomandările unor site-uri de specialitate se află: Bauer Villa F, Aman Canal Grande, Belmond Hotel Cipriani, The Gritti Palace, PalazzinaG, JW Marriott Venice, Corte di Gabriela, Bauers L’Hotel & Il Palazzo, Ca Maria Adele, Baglioni Hotel Luna, Locanda Orseolo, Hotel L’Orologio Venice, Al Ponte Antico, Palazzo Sant’Angelo sul Canal Grande, Oltre il Giardino, AD Place Venice, La Villeggiatura, Cima Rosa Boutique Bed & Breakfast, Ai Mori d’Oriente sau Hotel Moresco care practică preţuri pornind de la 100 până la 1000 euro pe noapte. Nu se percepe nicio taxă suplimentară pentru a participa la Carnaval, însă dacă ţineţi cu tot dinadinsul să fiţi prezenţi la o petrecere sau bal, acestea pot fi destul de scumpe. (Pentru detalii puteţi vizita site-ul oficial al evenimentului – http://www.carnevale.venezia.it/).
Și România a participat la Carnavalul de la Veneţia pentru prima dată în mod oficial, în calitate de invitat de onoare, la ediţia din anul 2008, desfăşurată în perioada 26 ianuarie – 5 februarie. Propunerea a venit din partea Primăriei din Veneţia, iar amplul program al manifestărilor româneşti la acea ediţie a Carnavalului a inclus concerte, spectacole de teatru şi de dans, expoziţii, parade şi prezentări oeno-gastronomice. Printre cei ce au reprezentat ţara noastră la acest eveniment s-au numărat actorul Dan Puric, formaţia de căluşari din judeţul Olt, Teatrul Masca şi orchestra de cameră Philarmonia.
Dacă totuşi, această amplă manifestare vă copleşeşte şi doriţi să petreceţi într-un cadru mai restrâns, dar la fel de grandios, regiunea Veneto oferă o serie de alternative, inclusiv o procesiune magnifică cu ambarcaţiuni în Treviso, și un alt Carnaval, cel din Verona, care are loc doar într-o singură zi (anul acesta, pe 25 februarie), în ultima vineri dinaintea Lăsatului de Sec (care variază de la un an la altul), derulat neîntrerupt din anul 1531, fiind cel mai vechi carnaval din Italia. În acel an, din cauza unei penurii de alimente prețurile la cereale au crescut, iar oamenii săraci, în special cei din zona veche St. Zeno (una dintre cele mai mari și mai aglomerate din oraş), s-au confruntat cu o prelungită şi generală foamete. Tommaso Da Vico, un nobil bogat, a decis să doneze o sumă uriașă pentru ca cei săraci să-şi poată procura făină, ingredientul principal al micilor găluşte denumite „gnocchi”, la vremea acea aliment de bază al celor mai puţin înstăriţi. În testamentul său, Da Vico a pretins ca în fiecare an, în vinerea Carnavalului, să fie distribuite gnocchi și vin oamenilor nevoiaşi din St. Zeno. Aceasta este pe scurt povestea Carnavalului de la Verona, care până în prezent, a păstrat tradiţia denumită „Venerdì gnocolar”, adică „Vinerea Gnocchi”, o paradă care se încheie în fața bisericii St. Zeno. Parada este condusă de Papa Gnocco, tatăl lui gnocchi, o persoană aleasă în mod public în Piaţa din St. Zeno, special pentru această ocazie cu o lună înaintea Carnavalului, care poartă un costum ce înfăţişează un rege antic și care, în loc de sceptru, ţine în mână o furculiță uriașă în vârful căreia se află un gnocchi de dimensiuni considerabile.
Cu ocazia Carnavalului din 2022, Municipiul Veneția propune o serie de inițiative care se vor desfășura în întregul oraș, compatibil cu situația pandemică și cu legislația de referință relativă, conform ghidurilor naționale și locale legate de activitățile unui program larg răspândit care implică orașul antic, continentul venețian și insulele lagunei. Carnavalul 2022 va fi un eveniment multidimensional, în care prezența fizică va fi integrată cu partea virtuală, folosind tehnologia pentru a implica tot publicul Carnavalului, inclusiv pe cei care doresc să participe de la distanță, din întreaga lume – o ediție „work in progress”, rezultat al lucrului comun cu autoritățile competente pentru a oferi un Carnaval sigur.
Ediția 2022 se desfășoară de sâmbătă, 12 februarie, până marți, 1 martie, sub conducerea artistică a lui Massimo Checchetto, scenograf al Teatrului La Fenice. „Remember the Future” este titlul ales pentru această ediție și este inspirat de un citat din Salvador Dalì: „Și mai ales îmi amintesc viitorul”. „Mergând prin Veneția, deși cu o destinație anume, oricine este nevoit să schimbe constant direcția; în spatele unui punct de cotitură o surpriză, adesea o minune, aproape întotdeauna un viitor. Pentru tema Carnavalului de la Veneția din acest an m-am gândit la viitorul nostru, acel viitor pe care acest oraș plin de trecut îl dezlănțuie în cei care îl trăiesc. Doar un loc în contradicție constantă, unde visele și realitatea se contopesc ”- declară Massimo Checchetto. Carnavalul este un joc suprarealist, dincolo de logică. A-ți aminti viitorul pare un paradox, dar tocmai acesta răspunde celui mai autentic spirit al Carnavalului: o subversiune a sensului care îți permite să „deschizi” mintea și să deschizi posibile scenarii neașteptate. O călătorie introspectivă și creativă pe care oricine o poate întreprinde pentru a descoperi cele mai ascunse dorințe și cele mai misterioase aspecte ale personalității sale – cu libertatea anonimatului, pentru că astăzi, în spatele unei măști, se ascunde o altă mască. Carnavalul de la Veneția devine astfel o oportunitate extraordinară de cercetare și revelație care se reflectă în țesutul complex al structurii sale urbane. Poduri și canale, fundații, dar și arcade și piețe, necesită o continuă schimbare de ritm, continuă regândire și ezitări care duc totuși la rezultate surprinzătoare. Noi viziuni care se abat de la viața de zi cu zi și te transportă într-o dimensiune proiectată într-un viitor fantastic. O călătorie, un set de sugestii pentru a îmbrățișa visul de frumusețe.
„Ne-am dorit foarte mult să facem acest Carnaval, să transmitem un mesaj de speranță mai ales copiilor – declară primarul Veneției, Luigi Brugnaro – Va fi un Carnaval larg răspândit, cu multe spectacole și situații care vor avea loc în diferite locuri din oraș, pe lângă evenimentele si concursurile care vor însoți tinerii și bătrânii în aceste zile de sărbătoare. Mulțumim tuturor celor care au colaborat la organizarea evenimentului. Carnaval fericit tuturor!”
În acest context pandemic, evenimentul din 2022 nu prevede realizarea unor evenimente tradiționale care generează din punct de vedere istoric, adunări. În special, nu vor avea loc: „Petrecerea venețiană”, Carele mari animate din Piazza San Marco și Piazza Ferretto, Procesiunile Marie și del Toro, Zborurile Îngerului, ale Vulturului și zborul Leonului, dar nici Paradele alegorice din Lido, Marghera, Campalto, Zelarino, Pellestrina și Burano. În weekend-urile de Carnaval, sâmbătă 12 și duminică 13, sâmbătă 19 și duminică 20 februarie, și în zilele săptămânii de joi 24 ianuarie până marți 1 martie, un amplu program de spectacole permanente de muzică, circ-teatru, va fi pus în scenă de păpușari, acrobați și clovni. Spectacolele sunt deschise accesului publicului, dar este necesar să fie păstrată distanța interpersonală și să se poarte corect masca. Se are în vedere prezența personalului responsabil cu observarea și protecția publicului: activitatea poate fi suspendată în lipsa condițiilor de desfășurare în siguranță.
Festivalul Venețian al Apei se mută la Arsenale într-un teatru inimitabil în aer liber pentru a sărbători Carnavalul de la Veneția 2022 cu un spectacol extraordinar pe apă, element cu care Orașul și-a creat cea mai intima legătură. O colaborare artistică vizionară de performanță live și tehnologie, care a dat viață unei parade cu un puternic impact vizual asupra spațiului acvatic al bazinului Arsenale, care printr-o narațiune de vis cu elementele aer, pământ, apă și foc creează viziuni imaginative ale lumi scufundate și civilizații viitoare.
În Piața Sf. Marcu va avea loc o instalație scenografică (fără nicio activitate de spectacol) menită să pună în valoare oamenii care defilează în mod tradițional în Piața Sf. Marcu în costum de carnaval. O instalație care devine un podium dedicat măștilor care doresc să defileze și să participe la Concursul celei mai frumoase măști, sau pur și simplu să fie fotografiate în fața simbolurilor care conțin spiritul Carnavalului de la Veneția. Fotografiile măștilor vor fi publicate și votate online, iar câștigătorul va fi decretat virtual la sfârșitul fiecărei zile și la sfârșitul evenimentului. Parada obișnuită a celei mai frumoase măști pentru această ediție se transformă într-o paradă colorată și distractivă în aer liber în fața unei amenajări scenografice din Piazza Ferretto, unde copiii și adulții fără limită de vârstă se pot fotografia și pot participa la o competiție digitală.
Arta și teatrul revin pentru a sărbători Carnavalul cu un program de spectacole în spațiile culturale ale orașului, continuând experiența dovedită a Carnavalului Culturii. Manifestările includ un program bogat de inițiative culturale la teatre și muzee: Auditorium Santa Margherita, Ateneo Veneto, Auditorium M9, Centrul Cultural Candiani, Galeria de Artă Modernă din Ca ‘Pesaro, Teatrul Aurora, Teatro a l’Avogaria, Fundația Querini Stampalia, Scuola Grande di San Giovanni Evangelista, Palazzo Grimani. Cu ocazia Carnavalului, muzeele din zona Marciana și zona venețiană din secolul al XVIII-lea au un program special în zilele de vineri, de pe 18 februarie până marți 1 martie: Palazzo Ducale, Museo Correr, Ca ‘Rezzonico, Palazzo Mocenigo. și Casa lui Carlo Goldoni.
Minuni vor fi redescoperite și în amintirea viitorului unui trecut glorios cu Venezia Imaginarium, titlul spectacolului creat de Antonia Sautter. Cu această ocazie, un sicriu magic va fi adus în dar oaspeților Ca ‘Vendramin. Un cufăr plin de comori la fel de prețios precum încăperile care îl găzduiesc și care va prinde viață cu surprize și culori, populat de dogi și regine, curtezane și acrobați, numere de burlesc și spectacole de actori. Un spectacol care oferă o adevărată imersiune într-un univers inspirat de Veneția, aventura sa de 1600 de ani care ne învață că „a-ți aminti viitorul” înseamnă a învăța să-l visezi, fie chiar și într-o singură noapte de magie pură. O seară exclusivistă condusă de eclecticul Prinț Maurice, unde împletirea mâncărurilor gourmet organizate de Restaurantul Wagner, spectacolul intens și rafinat al Antoniei Sautter și eleganța palatelor venețiene îi vor face pe oaspeți să trăiască o experiență de Carnaval unică și de neuitat.
Dinner Show este programat în perioada 19-20 februarie și în perioada 24 februarie – 1 martie la Ca ‘Vendramin Calergi.
Concursul tradițional prevede preselecția celor 12 Marii, luni, 14 februarie, la Scuola Grande di San Giovanni Evangelista. Începând cu 19 februarie, cele douăsprezece Marii vor participa la diverse evenimente din programul oficial al evenimentului. Selecția finală va avea loc luni, 28 februarie, în sălile Apolline ale Teatrului La Fenice, cu proclamarea Maria del Carnevale 2022 și Maria del Gazzettino, votate de cititorii ziarului. Și Patinoarul Campo San Polo și Piazza Mercato (Marghera) va face parte din inițiativele Carnavalului de la Veneția cu activități tematice.
După succesul ediției digitale de anul trecut, în următoarele săptămâni din februarie, maestrul de ceremonii al Carnavalului de la Veneția Prințul Maurice (alias Maurizio Agosti) și Îngerul Carnavalului 2020, actrița Linda Pani, vor anima rețelele de socializare live, dând voce tinerilor care în fiecare zi vor descoperi cele mai bune spectacole de teatru stradal puse în scenă în diferite locuri ale orașului ca parte a programului Venice WonderTime! și a întregului program al Carnavalului de la Veneția 2022. Transmisiunile live vor fi transmise pe pagina de Facebook a Carnavalului de la Veneția și în playlist-ul Youtube al Veneției Unica. Aceste link-uri pot fi accesate direct de pe site-ul oficial al Carnavalului de la Veneția: www.carnevale.venezia.it
Buon viaggio!
Autor: Alina Andrei, RADOR
https://www.britannica.com/place/Venice
https://www.thoughtco.com/history-of-venice-1221659
https://www.introducingvenice.com/history
https://www.earthtrekkers.com/9-must-have-experiences-venice-italy/
https://www.getyourguide.com/magazine/2020/05/fun-facts-about-venice/
https://www.visit-venice-italy.com/carnival-venice-italy-programme.html
https://www.visit-plus.com/node/4972
https://www.venice-carnival-italy.com/
https://www.carnivaland.net/venice-carnival/
