11.11.1918, ora 11.00: Armistițiul de la Compiègne încheia Primul Război Mondial
La 11 noiembrie 1918, cu acest document se încheia Primul Război Mondial care începuse la 28 iulie 1914 și trecuse omenirea prin 53 de luni de lupte dramatice, soldate cu peste 20 de milioane de victime, militari și civili. Marele Război, așa cum a fost numit inițial Primul Război Mondial, a fost primul război uriaș pe care omenirea l-a cunoscut.
Tratatul a fost semnat într-un vagon de tren în pădurea Compiègne (a intrat în vigoare la ora 11:00). Principalii semnatari au fost mareșalul Ferdinand Foch, comandantul forțelor Antantei, și Matthias Erzberger din partea Germaniei.
Mai fuseseră semnate alte 3 armistiții înainte, la Salonic-cu Bulgaria (29 septembrie 1918), la Mudros-cu Turcia (30 septembri 1918) si la Padova-cu Austria (3 noiembrie 1918). Dar acest armistițiu, analizat din punct de vedere strategic, a pus capat dominatiei europene si absolutismului monarhic și a doborât patru mari imperii: german, austro-ungar, otoman si rus.
Context
La începutul lui 1918, Puterile Centrale se concentreaza spre frontul de vest, însă prezenţa forţelor Statelor Unite ale Americii înclină balanţa în favoarea Antantei.
În toamnă, Bulgaria, Austro-Ungaria şi Imperiul Otoman vor să semneze înţelegeri care să pună capăt participării lor în Primul Război Mondial.
Astfel, la 29 septembrie 1918, generalul francez Franchet d’Esperey, reprezentând Aliaţii, şi generalul Ivan Lokov, ministrul Andrei Liapchev şi diplomatul Serghei Radev, din partea Bulgariei, au semnat cu aliaţii Armistiţiul de la Salonic, document ce pune capăt participării Bulgariei la război.
Urmează armistiţiul de la 30 octombrie 1918, semnat la bordul vasului britanic Agamemnon, ancorat în portul Moudros. Această înțelegere încheie, la rândul ei, prezența militară otomană în Primul Război Mondial.
Austro-Ungaria semnează și ea la 3 noiembrie 1918 armistiţiul de la Villa Giusti de lângă Padova, care prevedea, printre altele, retragerea Puterilor Centrale din teritoriile ocupate, inclusiv din România, dezarmarea şi demobilizarea armatei austro-ungare şi dreptul Aliaţilor de a intra pe teritoriul austro-ungar. Documentul semnat nu a făcut referiri la viitorul dublei monarhii şi nici la aspiraţiile naţionale ale popoarelor din cadrul său.
La 2 octombrie 1918, prinţul Max von Baden, noul cancelar german, invocă posibilitatea unor negocieri pentru un nou armistiţiu, însă se lovește de împotrivirea împăratului Wilhelm al II-lea. În 4 octombrie 1918, Max von Baden anuntă Statele Unite ale Americii asupra oportunităţii deschiderii negocierilor de pace în vederea semnării unui armistiţiu.
În Germania începuseră mişcări sociale şi demonstraţii ale membrilor şi aderenţilor Partidului Social Democrat German. Împăratul Wilhelm al II-lea a fost părăsit de generalii săi şi a abdicat, plecând apoi în Olanda. La 7 noiembrie 1918 a fost proclamată Republica Germania, zi în care o delegaţie germană pornește spre Franța, să semneze armistițiul.
11.11.1918, ora 11.00
În 8 noiembrie 1918, delegaţia germană ajunge cu trenul la Rethondes, în apropiere de Compiègne. Pe o linie paralelă se afla trenul mareşalului Ferdinand Foch, garnitură în care s-au şi purtat negocierile. Foch îi primește pe delegați în vagonul său personal la ora 9.
Pentru că Foch aștepta mai întâi ca germanii să ceară armistițiul, reacția sa este destul de abruptă :”Cereti armistițiul? Atunci spuneti asta! În cazul în care îl cereți, vă vom face cunoscute condițile în care va putea fi obținut. După discuții despre condiții, germanilor li se dau 72 de ore, pentru a da un răspuns definitiv. Erzberger ar dori mai întâi încetarea focului, pentru a combate mișcarea bolșevică din Germania din acel moment, dar Foch refuză: „Focul nu va înceta decât dupa semnarea armistițiului”.
La ora 13.00, căpitanul von Helldorf, care era și interpret, pleacă spre cartierul sau general. Duminică, 10 noiembrie, Guvernul german ia la cunoștință condițiile armistițiului și în aceeași după-amiaza sunt trimise două mesaje delegației germane: unul semnat de mareșalul Hindenburg, în care se precizează anumite nuanțe și atenuări pentru armistițiu, celălalt, semnat de cancelar, care îi acordă lui Mathias Erzberger mandatul de a semna armistițiul.
În 11 noiembrie, armistițiul este semnat la ora 5.10 dimineața
La ora 5.45, generalul Mordacq îl anunță pe Clemenceau că armistițiul a fost, în final, semnat și că va intra în vigoare la ora 11.00 a aceleiași zile. Documentul a fost semnat din partea Aliaţilor de mareşalul Ferdinand Foch, amiralul Rosslyn Wemyss şi generalul Maxime Weygand, iar din partea delegaţiei germane – de contele Alfred von Oberndoff, ministrul de stat Matthias Erzberger, generalul Wilhelm von Winterfeldt şi căpitanul Ernst Vanselow. Se decide ca documentul să intre în vigoare la ora 11.00, în acea zi de 11.11. 1918.
La auzul veștii, generalul Mangin exclama: „În 20 de ani vom avea din nou război! Armata germană nu a fost distrusă, iar noi nu am intrat în Germania cu arma în mână!”
În ziua următoare, prin Ordinul de zi nr. 5961, maresalul Foch adresează un mesaj armatelor aliate: „Ofițeri, subofițeri și soldați ai armatelor aliate, după ce inamicul a fost oprit definitiv, ați câștigat cea mai mare bătălie din istorie, ați salvat cauza cea mai sfântă: libertatea lumii. Fiți mândri, posteritatea vă va păstra recunoștința”.
A fost începutul declinului pentru Germania, al unei crize economice și politice profunde, urmată de ascensiunea la putere a lui Hitler și apoi de Al Doilea Război Mondial. Hitler nu va uita acel vagon al armistițiului, unde îi va sili pe francezi sa semneze capitularea în 1940.
Confruntările militare au luat imediat sfârşit
Numeroase unități de artilerie au tras asupra țintelor germane, pentru a evita tractarea înapoi a munițiilor rămase. Aliații, de asemenea, au vrut să se asigure că, în caz de reizbucnire a conflictelor, să fie într-o poziție strategic favorabilă. 2.738 de oameni au murit în ultima zi a războiului.
Un exemplu de determinare a aliaților pentru menținerea presiunii până în ultimul minut, dar și de respectare strictă a termenilor armistițiului, a fost Bateria a 4-a de rază lungă, cu tunurile de 14 inch, a Marinei SUA, care a tras ultima salvă la ora 10:57, în zona Verdun-ului, fiind preconizat ca proiectilele să aterizeze în spatele liniei frontului german, chiar înaintea armistițiului programat.
Documentul stipula ca forţele germane să elibereze în 15 zile Belgia, Franţa, Luxemburg,
Alsacia-Lorena, să evacueze districtele din stânga Rinului. În dreapta fluviului urma să se instaureze o zonă neutră. Toate forţele germane care fuseseră parte din teritorii precum Austro-Ungaria, România şi Turcia înainte de începutul debutul războiului, trebuiau să se retragă în graniţele Germaniei aşa cum figurau ele la data de 1 august 1914. În ce priveşte clauzele financiare, se preciza, printre altele, restituirea aurului românesc şi rusesc care fusese încredinţat Germaniei sau luat de aceasta.
Documentul a avut iniţial o valabilitate de 30 de zile, dar a fost reînnoit periodic până la semnarea de către Germania a Tratatului de la Versailles, la 28 iunie 1919.
Pentru România, armistițiul a fost important pentru că a creat condițiile favorabile pentru Adunarea de la Alba Iulia, de 1 Decembrie 1918.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.defenseromania.ro/primul-razboi-mondial-in-cifre-datele-inspaimantatoare-ale-marelui-razboi_594604.html
https://www.loc.gov/
centenar.gov.ro/web/marele-razboi1914-1918/
www.rumaniamilitary.ro/compiegne-11-11-ora-11-armistitiul-de-sfarsit-al-primului-razboi-mondial
