Revista presei internaţionale – 29 noiembrie

Războiul din Ucraina și consecințele lui, reuniunea NATO de la București și protestele din China sunt subiectele care captează cel mai mult atenția presei internaționale.
„Ministrul ucrainean al apărării a anunțat că în cele nouă luni de război Rusia a lansat peste 16.000 de rachete asupra Ucrainei, iar 97% dintre ținte au fost civile”, relatează publicația ucraineană Korespondent. Dintre țintele acestor rachete, aproximativ 500 au fost obiective militare, 12.300 case private, 1.900 blocuri de locuinţe, 250 obiective de infrastructură de transport și 220 obiective de infrastructură energetică. Tot conform datelor oficiale ale Kievului, consemnează agenția RBC, „numărul militarilor ruşi ucişi în războiul din Ucraina se apropie de 88.000”. Miniștrii de externe din Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Norvegia și Suedia au sosit luni la Kiev, transmite portalul ucrainean de ştiri Babel. Principalele subiecte discutate la întâlnire au privit furnizarea de arme, sprijinul financiar pentru Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei. „Ucraina se așteaptă ca al 9-lea pachet de sancțiuni să prevadă deconectarea completă a băncilor ruseşti de la SWIFT și interzicerea intrării cetățenilor ruși pe teritoriul UE.” The Associated Press semnalează că Gazprom a declarat că nu va mai reduce livrările de gaze către Moldova, după ce susținuse că țara are datorii neplătite și că Ucraina obstrucționează traficul gazelor spre ea. „Cea mai săracă țară a Europei se confruntă cu o criză energetică acută după ce Gazprom i-a redus drastic livrările în octombrie, iar în noiembrie le-a înjumătățit”. Moldova e sprijinită însă de UE, cu un sfert de miliard de euro, la care se adaugă 100 de milioane strânse recent la o conferință a donatorilor de la Paris. O analiză mai amplă privind efectele războiului asupra Moldovei publică săptămânalul american Newsweek. „Rusia speră să destabilizeze situația politică, economică și socială din Moldova folosind șantajul energetic.” Însă riscul implicării directe în război a Moldovei „s-a disipat” deja. Momentul critic a fost în fazele timpurii, când ocuparea Hersonului ar fi putut înlesni o ofensivă rusă pe direcția Mîkolaiv-Odesa, care ar fi putut implica și Transnistria în război. Chișinăul are acum a se teme doar de „efectele indirecte ale atacurilor rusești din Ucraina”. Un alt efect indirect amenință toată Europa, conform Euronews. Continentul trebuie să se pregătească să primească iarna aceasta alte „sute de mii” de refugiați ucraineni, întrucât aceștia nu vor avea de ales decât între „a îngheța și a fugi”. Cotidianul britanic The Telegraph sesizează încă un pericol pentru Europa din partea „generalilor cei mai de succes din istoria rusă: Ianuarie și Februarie”. „Dacă Europa Centrală va îndura pene de curent, presiunea de a negocia cu tiranul va crește. Dar trebuie să i se reziste. A sta ocazional pe întuneric, a-ți mai pune un pulover, a mânca sandvici cu șuncă în loc de friptură poate fi neplăcut, dar nu se compară cu ororile de la Bucea sau Mariupol. Negocieri nu pot exista: trebuie să facem tot ce putem pentru ca Ucraina să învingă, oricât de incomod ne-ar putea fi între timp.” Ziarul spaniol La Razon observă că deja, în estul Germaniei, „criza energetică și inflația dau naștere unei noi mișcări de stânga care critică politica NATO și alianța cu SUA”. E vorba de o „alianță de grupuri de stânga, ecologiști și organizații sociale” care „preferă o victorie a Rusiei”. Fenomene similare sunt vizibile și Cehia, Slovacia și Austria.
O altă publicație spaniolă, 20 Minutos, scrie că „miniștrii de externe ai NATO se întâlnesc pe 29-30 noiembrie la București pentru a aborda războiul din Ucraina, sprijinul Alianței pentru Kiev, precum și rolul Chinei în contextul provocărilor social-politice”. Concret, miniștrii vor discuta „asistență militară și non-letală suplimentară în cadrul pachetului cuprinzător de asistență al NATO, care include combustibil, aprovizionare medicală, echipamente specializate pentru iarnă şi blocare de drone, printre altele”. Associated Press comentează că „după 14 ani NATO își va reînnoi o promisiune făcută Ucrainei”, aceea a aderării. „Unii experții califică decizia de la București [din 2008] drept o eroare enormă care a făcut ca Rusia să se simtă presată de aparenta expansiune necontenită a NATO. Alianța contraargumentează că statele ei nu presează alte țări să adere și că unele țări au cerut să adere pentru a fi protejate de Rusia – cum procedează acum Finlanda și Suedia.” Publicația bulgară 24Chasa reține că „Forumul va avea loc în Palatul Parlamentului – a doua cea mai mare clădire administrativă din lume după Pentagonul din SUA”, publicând o cronologie detaliată a principalelor conferințe NATO găzduite de clădire. Agenția Tanjug transmite că „premierul Serbiei, Ana Brnabić, participă luni la Reuniunea liderilor de la München organizată la București, care se desfășoară în vederea pregătirii viitoarei Conferințe de Securitate de la München și la care vor fi discutate actualele provocări și politica internațională de securitate”. Iar agenția Ansa reține anunțul președintelui român: „România a decis ca începând cu anul viitor să mărească cheltuielile militare de la 2% la 2,5% din PIB: acest lucru reflectă o poziție mai puternică a NATO pe flancul estic, inclusiv în România, având în vedere că în prezent găzduim în jur de 5.000 de trupe aliate”. În fine, portalul european Politico evidențiază marea problemă pe care o constituie pentru NATO definirea unei strategii referitoare la China. Aliații „au convenit în sfârșit anul acesta că China reprezintă o «provocare». Ce înseamnă acest lucru, nu știe nimeni.” Acea etichetă de „provocare” e un „cuvânt aparent inofensiv care reprezintă totuși o etalare fără precedent a unității Occidentului împotriva ascensiunii Beijingului”. Și cum avem de-a face cu „30 de aliați, 30 de opinii”, e de așteptat ca dezbaterile privitoare la chestiune „să chinuie NATO ani la rând”.
„«Toleranța zero» față de Covid se transformă într-un bumerang pentru conducerea Chinei: miile de oameni care au ieșit duminică în stradă în diferite orașe ale țării, au luat în vizor pentru prima dată în mod direct Partidul Comunist și pe președintele Xi, cărora le-au solicitat demisia”, transmite Rai News. „În acest context, numărul noilor infecții cu coronavirus din China a depășit recordul pentru a cincea zi consecutivă: duminică au fost depistate 40.347 de cazuri, din care 90,5% asimptomatice.” „Sfidarea făţişă e rară în China, mai ales atunci când este îndreptată împotriva guvernului central și a Partidului Comunist de guvernământ”, apreciază ziarul South China Morning Post din Hong Kong. Această „demonstrație neobișnuită de frustrare și furie publică în multe părți ale țării” reprezintă „o provocare majoră pentru preşedintele Xi ​​și politica sa «zero Covid»”. BBC informează că „în oraşele chineze se desfăşoară demonstraţii antiguvernamentale pentru a doua noapte” consecutivă. Luni s-a observat „o prezență masivă a forțelor de ordine în orașele unde au avut loc la sfârșitul săptămânii trecute proteste împotriva restricțiilor pandemice”. The Financial Times consideră că protestele anti-carantină au creat o „rară coaliție de interese la nivel național”: „atât muncitorii din fabrici cât și elitele urbane se opun unei strategii pe care Partidul Comunist nu are cum s-o abandoneze ușor”. The Guardian crede că Beijingul ar trebui să adopte urgent vaccinurile occidentale pe bază de tehnologie mRNA, fiind unica modalitate de a ieși din pandemie fără pierderi grave. În caz contrar, China va fi „forțată să conviețuiască cu coronavirusul înainte de a fi pregătită”, cu posibile consecințe economice și sanitare pentru întreaga planetă. Editorialul din The Wall Street Journal subliniază că „protestele locale nu sunt ceva neobișnuit în China, fiind îndreptate de obicei împotriva unui abuz de mediu, comercial ori al autorităților locale. În mod tipic, protestatarii cer Beijingului să facă dreptate. Însă aceste proteste sunt remarcabile întrucât denunță o politică națională și excesele guvernului comunist”. Revista americană Foreign Policy apreciază că „obsesia lui Xi pentru control” e principala cauză a izbucnirii protestelor, dar și o mare problemă politică pe care singur și-a creat-o. „Cu Xi, care pare să domine complet fiecare comitet important, fiecare for al puterii, nu există nimeni altcineva în afară de însuși marele conducător. Xi nu are nici un adjunct ori surogat relevant și, prin urmare, nu are pe cine să dea vina.” Astfel, el se află acum într-o „capcană”: dacă dispune o reprimare sângeroasă riscă destabilizare socială și pierderea prestigiului extern (posibil și nesupunerea unor comandanți militari); iar dacă schimbă brusc strategia va fi considerat slab și vulnerabil atât în interiorul cât și în exteriorul sistemului propriu, drept pentru care autoritatea îi va fi contestată și mai mult. (Andrei Suba, RADOR)/asuba/ilapadat