Context
Cu 112 ani în urmă (1911), Grigore Brezeanu (regizor şi scenarist, unul dintre pionierii cinematografului românesc) termina primul film artistic românesc, „Amor fatal”, avându-i în distribuţie pe Lucia Sturdza şi Tony Bulandra. Acesta reprezintă „cinematografierea uneia dintre cele mai celebre piese din repertoriul Teatrului Naţional”. Premiera a avut loc la cinematograful „Pathé” (Hotel de France) din Bucureşti. Deşi pelicula reprezintă transpunerea pe ecran a unei celebre piese de teatru din epocă, aceasta nu a putut fi identificată cu exactitate. Istoricul de film Bujor T. Rîpeanu consideră că ar putea fi vorba despre „Un amor fatal”, scrisă de Marc Fournier. Nicolae Neamţu-Ottonel, unul dintre actorii filmului, îşi amintea totuşi că pelicula nu a reprezentat decât filmarea unui spectacol care a avut vânzare bună într-o grădină de vară.
S-au păstrat prea puţine informaţii despre această producţie, aşa încât conţinutul ei este cunoscut doar vag, din presa vremii: este vorba despre o „dramă sentimentală”, o „dramă de mare spectacol”, a cărei acţiune „se petrece în diferite locuri şi localuri din capitală”.
”Amor fatal” a fost film mut
Un tânăr de 20 de ani, care purta, după moda vremii, pălărie mare, căzută pe o parte. Îl cheamă Grigore Brezeanu, dar prietenii îl alintă ”Grig”. Era fiul marelui artist Ion Iancu Brezeanu, poreclit ”Iancu Decalitru”, pentru că la băutură nu se încurca cu jumătăți de măsură, unul dintre marii noștri actori, favoritul lui I.L. Caragiale. Junele ajunsese, cu un an în urmă, la Paris. După retragerea fraților Lumière, cei de la Pathé Frères ori cei de la Gaumont Film Company se duelau, deja, pe piața peliculelor. Lângă Sena, ”Grig” fusese atins de microbul cinematografului. Văzuse câteva dintre realizările lui Alice Guy-Blanché, una dintre pionierele acestei arte, se gândea, deja, cum să realizeze o astfel de minunăție și în Regat.
La București se juca, deja, pe scena ”Naționalului”, ”Un amor fatal”, piesă a lui Marc Fournier, autor și director al Teatrului ”Porte Saint-Martin”, din 1851 până în 1868. Pentru că avea mare succes, începuse ”să se dea”, după expresia vremii, prin diferite grădini de vară, cu încasări frumușele. Grigore Brezeanu vorbește cu Lucia Sturdza, cu Tony Bulandra, cu Nicolae Neamțu-Otonel, cu Aurică Barbelian. Merge la cei de la casa ”Pathé”, se apropie de operatorul Victor De Bon. Se filmează în București, în grădinile de vară (La Mitică Georgescu ori Băneasa), în… vara lui 1911. Se merge pe strada Carol, la numărul 6, unde e sediul ”Pathé” și unde De Bon developează totul. Premiera e programată pentru 18 septembrie. Afișele din urbea lui Bucur vorbesc despre o ”dramă sentimentală”, o ”dramă de mare spectacol”.
Era 18 septembrie 1911, când, la cinematograful bucureştean „Pathé” („Hotel de France”) avea loc premiera primului film de ficţiune românesc – „jucat”, „cu actori” –, metrajul mediu „Amor fatal”. Filmul s-a pierdut, dar s-au păstrat numeroase mărturii despre existenţa lui – în publicaţii ale vremii precum „L’Indépendance Roumaine”, „Viitorul”, „Universul”, „Flacăra”, „Rampa”, în ziare şi reviste de mai târziu ca „Viaţa artistică”, „Cinema”, „Gazeta de Duminică” –, amintiri ale unor „supravieţuitori întârziaţi”, cum a fost şi actorul C.Neamţu-Ottonel, care a trăit până în 1982, sau ale unor martori… literaţi, autori ai unor preţioase volume memorialistice; toate acestea prelungesc memoria peliculei de odinioară spre prezent şi viitor.
Era prima ficţiune cinematografică românească (mult mai amplă decât tot ce se realizase până atunci), iar regizorul nu împlinise nici 20 de ani la data realizării filmului. ”Amorul” s-a dovedit „fatal” şi pentru protagonişti: la numai câteva luni după premiera filmului, în aprilie 1912, Lucia Sturdza şi Tony Bulandra se căsătoreau, iar actriţa devenea Lucia Sturdza Bulandra.
Unii dintre cei mai buni actori ai noștri au jucat pentru cinematograf și un film în care ei figurează și se reprezintă. Acest film e interesant numai fiindcă figurează în el actorii noștri, nu și prin felul în care ei joacă. Dacă acești artiști — am spus doar că sunt printre cei mai buni pe care-i avem — au totdeauna succes când apar pe scenă, nu tot așa se întâmplă și când e vorba de performanța lor cinematografică. (L’Independence Roumaine – 7/20 octombrie 1911). ”Grig” Brezeanu a fost, prima personalitate a peliculei românești. După ”Amor Fatal” continuă cu ”Însir’te mărgărite” (tot 1911), alături de Aristide Demetriade, șase secvențe cinematografice menite să întregească acțiunea scenică a poemului dramatic omonim de Victor Eftimiu. Regizează și capodopera ”Independența României” (1912).
Caută ”sponsori” (aduce pe Leon Popescu, moșier și proprietar al Teatrului Liric din Capitală, ”om cu stare, senator și mare iubitor al artelor”), angajează un operator francez (Franck Daniau), improvizează studiouri, cere sprijin la Ministerul de Război, de unde primește figurația. Este distins, în același an, cu medalia ”Bene merenti”, clasa a II-a. Din păcate, se îmbolnăvește în tipul Primului Război Mondial. Organismul său firav nu rezistă prea mult. Se stinge în 1919, la doar 28 de ani.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/film-romanesc~amor-fatal~11
https://www.ferratumbank.ro/blog/amor-fatal-filmul-primului-film-romanesc-din-istorie
