Tu m-ai distrus
Chiar la început,
Dar eu am renăscut
Ca o lebădă în necunoscut…
Mi-ai zis tot timpul,
Nu ești așa de…
Ai început să-mi rupi penele
De pe aripile
Pe care cu greu le-am ridicat
De la pământ, unde ai călcat.
Sufletul meu ofilit,
Prea greu de îngrijit,
Iar eu am țipat,
Dar tu nu m-ai ascultat.
O lebădă cântă doar o dată,
Când viața e lipsită
De sens și orientare.
Pentru unii este trist…
Pentru unii e un chin…
Dar pentru alții e o scăpare,
Într-o mare de eliberare.
Însă pentru unii e un război
Cu viața și cu moartea,
Căci unii încă au pentru cine să rămână,
Dar moartea-i crudă
Și ne fură…
Fură tot ce avem mai drag…
O amintire
Ce frumos ardea odată!
În sufletul cuiva
Care s-a stins
Odată ce a rostit acea frază
„Aș vrea să luăm o pauză,
Mă tragi în jos și mă seacă!”
Acum știu…
Că, după atâta timp,
El rimează cu cântecul pe care l-am scris,
Cântecul de lebădă.
Sur Gloria-Maria
Colegiul Național „Spiru Haret”, București
Prof. Liana Hera
