Toți pașii pe care îi aud în jurul meu
Mă înconjoară ca niste rechini,
Ce n-au mai gustat sânge de mult timp
Toți pașii din jurul meu
Par că vin spre mine, dar niciodată nu-mi ajung în prag
La mine cine vine?
Am scris atâtea poezii
Despre tine, noi și voi…
Grupul ce râde fară mine
Amica mea genială
Chiar și o colegă de bancă
Dar niciodată despre mine
Despre mine cine scrie?
N-am avut timp să menționez
Ce mult îmi place frigul.
Dar nu orice frig,
Frigul acela pe care îl simți
Cum te-ai băgat în plapumă.
Parcă o șoaptă de frig
Se strecoară prin geamul rabatat
Ce închis trebuia să fie lăsat,
Dar nu m-am putut abține
Să nu invit frigul pe la mine.
Dacă nu el cine să mă îmbrățișeze toată noaptea
Să mă țină strâns sub plapumă
Și să nu mă părăsească până de dimineață
Pe mine cine mă ia în brațe?
Așa de ocupată am fost
Să scriu despre umbrela care
Ține ploaia la depărtare
Că am uitat să scriu despre mine
Dacă nu eu, cine?
Mercur doar mă observă
El n-are un creion tocit să-mi scrie o scrisoare
Tu ai atâtea și nu-mi scrii…
El nu crește trandafiri
Este sus în cer, el doar nori poate să-mi ofere
Dar tu?
Îi și vezi într-o tufă sau la florărie
Și te comporți de parcă moliile zboară din portofel
Eu vreau flori, dar tu zici că se strică
Eu vreau scrisori, dar tu zici că ți-e frică
Mie cine îmi face o surpriză?
Poate credeți că mă plâng,
Dar doar vreau un dar,
Pe care nu-l scriu pe o listă
Sau pe care îl arăt cu degetul într-un magazin.
Vreau unul gândit cu inima,
Nu cu portofelul.
Ceva dedicat mie,
Ceva pentru mine
Un mic ceva pentru…pentru mine
Și eu l-aș păstra
Îți promit că l-aș păstra
Oare cine se gândește la mine?
Aud certuri zi de zi
Dar de la nimeni nu aud
Soluții
Opinii
Păreri
Ca să se împace.
De ce nu suntem suficient de maturi încât
Să ne dăm seama că greșim
Știți cum e vorba
La supărare vei rosti orice
Doar să-l rănești pe oponent
Un „îmi pare rău” n-am auzit de mult.
“Sunt mândră de tine” n-a mai trecut pe la mine
Un te iu…
Scuze… nu mai văd să scriu
O ploaie a trecut și mi-a oprit calea
M-a întrerupt…
Am revenit.
Lacrimile repede le-am șters cu o petală
Nu pot lăsa pe nimeni să vadă
Obrajii mei cum sclipesc
În fața unui ecran cu cuvinte fară sens.
Parcă îmi stau în gât când vreau să le rostesc,
Dar prin scris
Cuvintele nu au autor
Nu încă, cel puțin
Nu aparțin unui cuiva.
Ce doar o monedă ar vrea să răzuie
De pe suprafața unor poezii,
Ce aparțin unui copil.
Așa mă simt uneori
Simt că tot ce vreau
Tot ce am nevoie
E mult prea copilăresc
Când cer ceva
Este făcut până la și un sfert…
Dar când cineva cere ceva
Dacă nu umplu paharul până sus,
Sau dacă nu fac un pic în plus
Cumva nu am făcut bine
Când îmi spune și mie cineva că e mândru de mine?
Acesta a fost un buchet de flori
Plin cu sentimente și condimente…
Nu poți fura din ele,
Dar le poți admira
Poți selecta
Este un pic din toate…
Din mine…
Din tine…
Din noi…
Din voi…
Un buchet de flori.
Sur Gloria-Maria
Colegiul Național „Spiru Haret”, București
Prof. Liana Hera
