”Pe aripile vântului”, un film care a scris istorie

Autor: Alexandru Balaci

Introducere

În urmă cu 84 de ani, la 15 decembrie 1939, în Atlanta (SUA), a avut loc premiera internațională a filmului „Pe aripile vântului”, ecranizare a romanului omonim scris de Margaret Mitchell (1900 – 1949). Avea să fie unul dintre cele mai iubite, dar și rentabile filme din toate timpurile, cu încasări de 1,6 miliarde de dolari. Regia a fost semnată de Victor Fleming, iar actorii principali au fost Vivien Leigh (în rolul lui Scarlett O’Hara) şi Clark Gable (în rolul lui Rett Butler).

De la carte, la film

Ideea de a realiza acest film a pornit de la o telegramă pe care Kay Brown, o secretară literară a producătorului de film David Szelnick, i-a trimis-o acestuia în timp ce el se afla în vacanţă: „Vă rugăm să citiţi, în noaptea asta cartea ‘Pe aripile vântului’ şi să cumpăraţi, mâine, drepturile de ecranizare. Altfel o să regretaţi”. La început, Szelnick nu a fost tentat de propunere – războiul de secesiune nu mai era la modă, lumea se străduia să-l uite, cartea era prea lungă iar comprimarea sa într-un film de aproape două ore şi jumătate i se părea aproape imposibilă. La o lună după publicarea cărţii „Pe aripile vântului”, Selznick a cumpărat drepturile pentru ecranizarea ei chiar de la Margaret Mitchell, pentru o sumă fără precedent pentru vremurile acelea – 50.000 de dolari.  Jurnaliştii au preluat știrea și deja publicul aflase, înainte să înceapă filmările. Mii de scrisori din partea celor care citiseră deja cartea au început să sosească pe adresa autoarei şi a editurii, în care erau ceruţi anumiţi actori pentru diferite roluri. Pentru rolul lui Rhett Butler, nouă din zece scrisori îl cereau pe Clark Gable, iar după multe tratative, David Szelnick a acceptat să-l distribuie în film, în luna decembrie 1938. Pentru rolul Melanie Hamilton a fost aleasă Olivia de Havilland, iar pentru rolul Ashley Wilkes, Leslie Howard.

Cel mai greu a fost să se găsească interpreta rolului Scarlett O’Hara. Multe actriţe – între care Katherine Hepburn, Joan Benett, Susan Hayward, Myriam Hopkins, Claudette Colbert, Joan Crawford, Norma Shearer, Paulette Goddard – au dat probe pentru rol. Cea care ar fi trebuit să primească rolul a fost Bette Davis, dar casa Warner Bross nu şi-a dat acordul.  În decembrie 1938, la Los Angeles se filma prima scenă a filmului „Pe aripile vântului”: incendiul Atlantei, din timpul războiului de secesiune. În mulţimea de oameni adunaţi la faţa locului, a fost remarcată Vivien Leigh, aflată la Hollywood pentru câteva zile. Ea a fost selectată pentru rolul lui Scarlett O’Hara . „Pentru desăvârşirea capodoperei cinematografice, Leigh a lucrat 125 de zile, iar Clark Gable a lucrat 71 de zile”, precizează cinemagia.ro. Vivian Leigh era femeie și nu putea fi remunerată, la vremea respectivă, la fel ca un bărbat. Vivian Leigh a primit pentru cele 125  de zile, 25 000 de dolari. În schimb, Clark Gable a muncit doar 71 de zile pentru care a primit 120 000 de dolari.
Gable era cât pe ce să renunțe la rol imediat ce a aflat că, la un moment dat, personajul său trebuie să plângă. Dar pentru un bonus de 50 000 de dolari a aceptat din nou. Leslie Howard nu s-a arătat nici el prea încântat de propunerea făcută. Mai ales că personajul pe care trebuia să-l interpreteze avea doar 21 de ani, iar el depășise de mult această vârstă. Drept urmare știa că va fi nevoit să pună straturi de machiaj. Nici măcar nu a citit romanul. Olivia de Havilland a fost o altă aspirantă la rolul principal. A fost una dintre cele 1. 400 de tinere care doreau să devină Scarlett. Dar a acceptat bucuroasă și rolul Mellaniei. Însă adevărata surpriza avea să fie Hattie MacDaniel. Într-o societate total ostilă negrilor, ea a fost prima actriță de culoare care a primit Oscarul.
Filmul a beneficiat de contribuţia mai multor regizori. Pe lângă Victor Fleming (care a fost premiat cu un Oscar), au mai participat la crearea filmului George Cukor, Sam Wood şi Alfred Hitchcock. Premiera a avut loc la 15 decembrie 1939, la Atlanta.

Buget fabulous

Producătorul David O. Selznick a plătit 50.000 de dolari pe drepturile de ecranizare. Nimeni nu mai avansase vreodată o astfel de sumă. Primele scene filmate au fost cele cu marele incendiu al Atlantei. Au trebuit mobilizate zeci de echipaje de pompieri care să mențină focul sub control. Apoi au fost arse decoruri din producțiile mai vechi. Incendiul a costat 25000 de dolari. A fost atât de puternic, încât locuitorii din Culver City au crezut că MGM este în flăcări.

Conflicte în spatele camerei

 

Vivian Leigh fuma 4 pachete de țigări pe zi, iar partenerul ei, trei. Clark Gable fusese numit unul dintre cei mai atrăgători bărbați ai anului, dar colega lui i-a știrbit fără milă reputația. După săruturile pasionale din film, actrița a declarat în presă că partenerului său îi miroase gura îngrozitor. La scenele de dans, Vivian Leigh a trebuit să fie dublată de o profesionistă.
Când cele 88 de ore de material filmat brut au fost transformate în sfârșit, David  O. Selznick a rugat-o pe Margaret Mitchell să-i spună ce părere are. Însă singurul lucru pe care l-a spus autoarea a fost că Tara (casa familiei O’Hara) nu e nici pe departe ce și-a imaginat ea.

Premii

Filmul a avut premiera în 1939, iar în 29 februarie 1940 a câştigat opt Oscar. Categoriile la care filmul a primit celebra statuetă Oscar sunt: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor (Victor Fleming), Cea mai bună actriţă în rol principal (Vivien Leigh), Cea mai bună actriţă în rol secundar (Hattie McDaniel), Cel mai bun montaj (Hal C. Kern, James E. Newcom), Cea mai bună scenografie (Lyle Wheeler), Cea mai bună imagine color (Ernest Haller, Ray Rennahan), Cel mai bun scenariu (Sidney Howard).  La aceeaşi ediţie a premiilor Oscar au mai fost nominalizări la categoriile: Cel mai bun actor – Clark Gable; Cea mai bună actriţă în rol secundar – Olivia de Havilland; Cea mai bună muzică – Max Steiner; Cel mai bun sunet – Thomas T. Moulton; Cele mai bune efecte speciale – Jack Cosgrove, Arthur Johns, Fred Albin.

Hattie McDaniel a devenit prima artistă de culoare care a câştigat un premiu Oscar pentru interpretare. Abia după 51 de ani o altă femeie de culoare a câştigat un Oscar pentru interpretare – Whoopi Goldberg pentru rolul din filmul „Ghost”. Margaret Mitchell a câştigat „National Book Award” pentru Cel mai distins roman din 1936, Premiul Pulitzer pentru ficţiune în 1937, iar Asociaţia culturală din New York i-a acordat Medalia de aur. În anul următor, a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru literatură. Romanul a fost tradus în 27 de limbi şi faima lui a continuat să crească în următoarele decenii, ajungând să fie vândut în peste 30 de milioane de exemplare în lumea întreagă.

Bibliografie:

Calendar Rador

https://www.britannica.com/topic/Gone-with-the-Wind-novel

cinemagia.ro

https://www.britannica.com/topic/Gone-with-the-Wind-novel

https://www.britannica.com/topic/Gone-with-the-Wind-film-by-Fleming

Sursa foto : Wikipedia