Autor :Alexandru Balaci
Context
Pe 19 martie 1918, Președintele Woodrow Wilson a semnat legea timpului standard „standard time act” prin care sincroniza timpul tuturor statelor americane pentru a profita de lumina solară. Această lege a intrat în vigoare din 31 martie 1918 și a presupus setarea ceasului cu o oră înainte față de ora locală. Denumirea populară pentru acest demers a fost „ora de vară”.
Legea pentru salvarea resurselor
Această lege nu a fost utilizată prima data de Statele Unite, ci a fost „împrumutată de la alte țări europene, precum Germania, care avea această lege în vigoare din 1916. Această lege a presupus potrivirea orei cu o poziție în avans de ora normală, în zilele cu căldură, pentru a avea după-amiezile cu soare și diminețile cu mai puține raze solare. Chiar dacă această lege s-a bucurat de sprijinul congresului, în rândul populației a fost primită cu agresivitate, întrucât afecta activitatea agriculturii. În urma semnării armistițiului, congresul a folosit veto-ul pentru a opri legea.
În 1883, în America de Nord, călătoriile cu trenul au fost pregătite după ora de vară pentru toate statele, întrucât fiecare linie ferată avea propriul timp, care încurca alte călătorii din alte state și provoca haos. Prin urmare, multe primării au adoptat legi prin care au redus diferența de timp la o oră în state. În timpul Primului Război Mondial, această lege a ajutat Germania să reducă consumul de carburanți pentru energia artificială iar ulterior, în Al Doilea Război Mondial, președintele Franklin D. Roosevelt a semnat o lege asemănătoare, pe durata unui an, pe care a denumit-o „ora războiului”. Legea a fost abrogată în septembrie 1945.
În vara anului 1946 însă, multe state și localități au revenit la ora standard, pentru utilizarea cât mai eficientă a soarelui. La mijlocul anilor 60`, orașele Saint Paul și Minneapolis aveau ora diferită, dar în momentul în care capitala statului Minnesota a decis să adopte timpul standard pentru ora de vară, Minneapolis a optat pentru trecerea ulterioară la fusul orar, după ce legea căpătă mai multe lămuriri, în timp ce St.Paul a trecut la ora impusă. Legea pentru uniformizarea timpului s-a numit „Uniform time act” și a fost supusă dezbaterii în 1966 și adoptată în același an. Legea presupunea ca ceasurile să fie modificate cu o ora avans, de la ora 2 a.m (ora 02 noaptea), în ultima duminică din luna aprilie și modificate la ora inițială în ultima duminică din luna octombrie.
Spre sfârșitul Războiului Rece, congresul Statelor Unite a trecut o lege prin care trecerea la „ora de vară” se făcea din prima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie. Legea a trecut în 1986 și a fost utilizată până în 2007, când trecerea către ora de vară a fost stabilită pentru a doua duminică din luna martie și trecerea la ora de iarnă să fie prima duminică din luna noiembrie.
La ora actuală, multe țări utilizează ora de vară din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie.
Bibliografie
https://www.britannica.com/topic/Daylight-Saving-Time
https://www.politico.com/story/2018/03/19/wilson-signs-standard-time-act-march-19-1918-467550
